FORMATOR SAU MEMBRU CDM?

Este binecunoscut faptul ca printre atributiile principale ale Consiliului de Mediere, la art. 20 din Legea 192/2006, este prevazuta si aceea de a elabora standardele de formare in domeniul medierii. Deasemenea, tot in sarcina Consiliului de Mediere intra si autorizarea de programe de formare profesionala initiala si continua. Insa cea mai importanta pentru relevanta discutiei de fata este cea referitoare la intocmirea si actualizarea listei furnizorilor de formare profesionala in domeniul medierii.

Ceea ce m-a determinat sa dezvolt acest subiect sunt recentele discutii din mediul on-line, referitoare la cumulul de abilitati, aptitudini si conditii pe care trebuie sa le indeplineasca viitorii candidati la calitatea de membru al Consiliului de Mediere.

Consiliul de Mediere este o entitate autonoma cu personalitate juridica care se vrea a fi, asa cum este prevazut in lege, un organism preocupat eminamente de calitatea actului de mediere, de calitatea corpului profesional pe care il coordoneaza. Consiliul de Mediere a fost infiintat ca organism de interes public, si functioneaza si se organizeaza in baza Legii si a Regulamentului sau, in vederea organizarii activitatii de mediere din Romania.

Atentie! Principalul scop in vederea caruia a fost infiintat Consiliul de Mediere este cel de organizare a activitatii de mediere, si nu a altor tipuri de activitati, cum ar fi formarea profesionala a adultilor, organizarea de evenimente sau activitati ce tin de domeniul advertising-ului.

Prin urmare, cata vreme scopul primordial pentru care a fost necesara infiintarea acestui organism trebuie sa fie organizarea activitatii de mediere, este logic si de bun simt sa ne gandim ca aceasta activitate trebuie sa se reflecte in calitatea actului de mediere, ca produs finit, "livrat" in folosul si interesul publicului "beneficiar". Pentru ca produsul finit, in speta actul de mediere, sa indeplineasca standardele calitative cerute atat de legea romana, cat si de directivele europene, Consiliul de Mediere, prin membrii sai alesi, trebuie sa vegheze in primul rand la calitatea profesionala a  corpului de mediatori care "livreaza" produsul finit si nu la numarul acestora. Consiliul de mediere trebuie sa fie preocupat de calitatea profesionala a mediatorilor si nu de numarul lor!

Dar pentru ca acest fapt sa fie posibil, Consiliul de Mediere trebuie sa fie format din persoane care au ca interes primordial indeplinirea atributiilor acestui organism.

Odata ce intre atributiile sale de baza sta aceea de "intocmire si actualizare a listei furnizorilor de formare profesionala care au obtinut autorizarea", este absolut necesar ca in lista aceasta sa nu regasim chiar pe cei care trebuie sa o intocmeasca. Este de bun simt ca membrii Consiliului de Mediere sa nu isi autorizeze unii altora propriile scoli de formare, propriile programe de formare si propriii formatori! Indiferent cat de multa experienta ar avea acestia si indiferent cat de importanta ar fi pregatirea si implicarea furnizorilor de formare in bunul mers al medierii in Romania, formarea profesionala a mediatorilor nu trebuie sa se transforme in "afacerea" membrilor Consiliului de Mediere. Asta cu atat mai mult cu cat numarul de formatori in mediere de pe piata este unul redus, iar mare parte dintre ei sunt actuali si fosti membri ai Consiliului de Mediere.

Este adevarat ca nu exista incompatibilitate intre functia de membru al CdM si profesia de formator, cum nu exista incompatibilitate intre functia de membru CdM si cea de profesor. Dar asta nu inseamna ca membrii CdM pot fi in mod automat, obligatoriu si exclusiv, furnizorii de formare in materie de mediere, acreditati si recunoscuti de organismul pe care ei insisi il formeaza.

Insa pentru a destrama orice urma de neclaritate, trebuie sa analizam toate aspectele acestei probleme, incercand o abordare putin retorica. Astfel:

1. Exista membri in CdM care sunt si formatori in mediere?

2. Daca da, acestia au fost autorizati de chiar organismul pe care il formeaza, respectiv CdM? 

3. Autorizarea programelor de formare se face in conformitate cu respectarea tuturor conditiilor si standardelor impuse de OG 129/2000 privind formarea profesionala a adultilor, republicata in  Monitorul Oficial, Partea I nr. 110/13 febr. 2014?

4. Furnizorii de formare din domeniul medierii, prin programele pe care le deruleaza, programe care sunt autorizate de CdM, se afla in raporturi comerciale ori de munca cu formatorii care sunt si membri ai CdM? 

5. Programele de formare din domeniul medierii, fie ca este vorba de formare initiala, fie ca este vorba de formare continua a mediatorilor, aduc foloase materiale furnizorilor de formare si implicit formatorilor care le deruleaza sub autorizarea CdM?

6. Daca da, acesti formatori in domeniul medierii, pot avea ei si calitatea de membri ai CdM fara sa intre astfel sub incidenta a ceea ce in termeni juridici se numeste "conflict de interese"?
Pentru o corecta analiza, potrivit art. 301 din Codul penal, conflictul de interese este definit astfel:

"(1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obţinut, direct sau indirect, un folos patrimonial, pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori pentru un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică."

Prin urmare, tot ceea ce ramane de stabilit pe viitor, este sa se clarifice urmatoarele:

- daca prin infiintarea sa ca organism de interes public, Consiliul de Mediere intra sub "protectia"Art. 5 (1) alin. g) din Legea 188/1999 actualizata si republicata in 2014 privind Statutul functionarilor publici;

- daca membrii Consiliului de Mediere (organism de interes public) pot fi asimilati, in baza prerogativelor ce le sunt atribuite prin lege, acelei categorii de persoane care se afla in exercitarea unei functii publice prin punerea in executare a unor legi sau alte acte normative, sau de reprezentare a intereselor unei autoritati sau institutie publica;

- daca membrii CdM sunt responsabili de elaborarea unor proiecte, politici si strategii, programe, studii, analize si statistici necesare realizarii si implementarii unor politici publice (sau de interes public).

Desi prin legea care reglementeaza profesia, membrii Consiliului de Mediere nu sunt asimilati si nu au statut de functionari publici, dar reprezinta totusi un organism de interes public, ei au responsabilitatea, obligatia, de a se supune tuturor celorlalte acte normative si reglementari in materie de conflict de interese.

Chiar daca profesia este una liberala, acesta nu poate fi un argument in sprijinul acceptarii unei stari de ambiguitate, legata de modalitatea in care sunt acordate autorizatiile de formare in materie de mediere!

Daca dupa analizarea tuturor acestor aspecte, ajungem la concluzia ca exista temei juridic sau de alta natura, ca membrii Consiliului de Mediere se afla intr-o situatie clara de incompatibilitate, atunci ei nu trebuie, sub nicio forma, dar mai ales in aceasta circumstanta, sa indeplineasca cumulat cele doua calitati: aceea de membru al unui organism responsabil de calitatea actului de formare initiala si continua a profesionistilor din domeniul medierii, si aceea de furnizor al acestui act de formare!

Incompatibilitatea in care se afla membrii CdM in dubla lor calitate de furnizori de formare si organism de autorizare a furnizorului de formare, este asemanatoare celei in care se afla oficialii publici, care, dupa definitia data de Recomandarea 10/2000 a Comitetului de Ministri al Consiliului Europei, "se afla in conflict de interese atunci când, în virtutea funcției publice pe care o ocupă iau o decizie sau participă la luarea unei decizii cu privire la care au și un interes personal."

Este de apreciat experienta, profesionalismul si calitatea umana a unor cunoscuti formatori in domeniul medierii, care au pus bazele formarii unui intreg corp profesional de specialisti in tehnici avansate de comunicare si analiza de conflict, dar in aceeasi masura, acestia trebuie sa isi asume luarea deciziei de formare a corpului profesional. Asumarea luarii acestei decizii se afla in relatie directa si intrinseca cu interesul personal al furnizorului de formare, care este preocupat de obtinerea unui castig de natura materiala si de imagine in urma activitatii sale, si nu de calitatea actului de formare.

Ori daca formatorii in domeniul medierii sunt interesati ca, pe langa obtinerea rezultatului scontat, si anume aplicarea si implementarea programelor de formare, sa obtina si remunerarea conforma a activitatii lor, este obligatoriu ca drumul, calea si mijloacele atingerii acestor target-uri sa nu le fie facilitata de ei insisi in calitate de decidenti, membri ai organismului responsabil, sau de apropiatii lor, in aceeasi calitate!

Sa ne imaginam ca alesii nostri, membri ai aparatului administrativ central sau local ar avea in acelasi timp si calitatea de beneficiar si pe cea de prestator in contractele de prestari servicii cu entitatile pe care le reprezinta, si ar avea posibilitatea sa isi negocieze in aceasta dubla calitate, conditiile contractuale!

Prin urmare, pe langa toate conditiile impuse de lege, pe langa aptitudinile si calitatile intelectuale, profesionale si evident, morale, pe care trebuie sa le indeplineasca cei care doresc a fi alesii mediatorilor in Consiliul de Mediere, acestia trebuie sa aiba in vedere sa nu se afle in situatii de vadit conflict de interese, si sa nu genereze prin actiunile si deciziile lor un climat de neincredere prin afisarea unei atitudini de lipsa de consideratie fata de profesie si profesionistii medierii!

De aceea, provocarea pe care trebuie sa o adreseze corpul profesional tuturor membrilor Consiliului de Mediere (actuali si viitori), trebuie sa fie aceea de a incredinta formarea profesionala initiala a mediatorilor unui organism neutru, cu experienta si traditie in domeniu, sa permita ca formarea continua a mediatorilor sa fie preluata si de Universitati de prestigiu, sa recunoasca mediatorilor dreptul de a alege ca formarea si desavarsirea lor profesionala sa fie o decizie personala libera si nu o obligatie de acumulare de puncte.

Ceea ce trebuie sa defineasca aceasta profesie, inainte de toate ca si conditie sinequanon, si pentru ca ea sa supravietuiasca, trebuie sa fie calitatea profesionala a corpului profesional. Iar aceasta nu poate fi lasata nici pe plan secund, si nici la dispozitia amatorismului si cu atat mai putin la dispozitia oportunismului de ocazie! Numai asa vom dobandi credibilitatea clientilor si a colaboratorilor nostri!

"The walk from NO to YES" - William Ury

http://blog.ted.com/2010/11/30/the-walk-from-no-to-yes-william-ury-on-ted-com/

INVITATIE LA INTROSPECTIE

Va multumim, dragi colegi, membri ai CdM, pentru aceste momente de neuitat, aproape istorice, prin care trece medierea azi! Este suficient sa citim comentariile de pe toate grupurile de mediatori si ne dam seama cat pustiu de bine ati produs prin initiativele domniilor voastre! Nu era de ajuns ca aceasta profesie nu are un Statut, nu era de ajuns ca s-a ales praful de legislatia in materie de mediere, nu era suficient ca numarul de suspendari ale mediatorilor este in vadita crestere, nu v-a spus mai nimic nici macar decenta cu care unii dintre noi au inteles sa nu aduca reprosuri in mod direct si explicit fata de lipsa de initiativa si rezultate a domniilor voastre, si iata, acum ne mai puneti si in pozitia de a ne apara de situatia ridicola pe care ati generat-o! Ati inceput prin a va pune poalele in cap chiar intre voi, in mod public si in cel mai josnic mod cu putinta, razboindu-va, la propriu, pe numarul de stagii profesionale, pe numarul de puncte acordate mediatorilor, pe cine, ce si cat i se cuvine fiecaruia din meritele si sumele acordate pentru organizarea unor evenimente, distrugand toata autoritatea si respectul de care ar fi trebuit sa se bucure organismul din care faceti parte, si ati sfarsit prin a expune tot corpul profesional unui sir de comentarii si glume deplasate si deloc onorante, obligandu-ne la a lua atitudine, fortandu-ne sa ne pozitionam de o parte sau de cealalta a acestui spectacol stupid si grotesc! 

Ma deranjeaza teribil sa vad ca toate acestea au inceput sa-mi afecteze activitatea si implicit imaginea profesionala, si ca, prin felul in care va raportati la profesie, prin actiuni de politizare sau de cosmetizare a adevaratelor probleme ale medierii, sau prin initiative private de tip "Imnul medierii", generati o stare conflictuala chiar in randul colegilor mei! 

Va anunt ca din acest moment ma detasez total de orice urma de intelegere si toleranta fata de situatia in care va aflati, si dezaprob toate dovezile de imaturitate, toate stupizeniile si matrapazlacurile pe care domniile voastre le numiti "actiuni de promovare a medierii"! Nu asa se face promovarea unui concept, nu asa se face cunoscuta si respectata o profesie! 

Nu am avut asteptari uriase de la cei 9 reprezentanti ai mediatorilor, dar speram ca sunteti macar persoane responsabile fata de pozitia si prerogativele pe care le-ati obtinut, dar mai mult, v-am acordat respectul si consideratia mea prin faptul ca am pornit de la ideea ca sunteti persoane mature din aproape toate punctele de vedere si nu va permiteti sa luati in deradere aspecte ce tin de etica si valorile profesionale! Si tin sa va aduc in memorie numai cele doua articole din Codul de Etica si Deontologie Profesionala a Mediatorilor (art. 3 si art. 4), articole ce fac referire la comportamentul profesional si la relatiile dintre mediatori. Dar pentru ca nu pot generaliza si nici nu va pot banui pe toti de rea-credinta sau vadita intentie, nu-mi ramane decat sa constat doar cum unii dintre voi ne furnizati dovezi clare de imaturitate si iresponsabilitate, ceea ce este suficient insa, pentru a ne conduce la o concluzie. Aceea ca, desi va considerati experti in materie, nu ati inteles mai nimic in primul rand din principiile de baza ale medierii!  

Iar ceea ce este regretabil, si cu siguranta stiti mai bine decat noi, nu doar mediatorii au inceput sa renunte la a va mai acorda sprijinul, timpul si rabdarea lor, ci si persoane din afara profesiei, care pana mai de curand erau sustinatori inversunati ai medierii! 

Si asta nu ar fi nimic daca nu ne-ati fi pus pe noi, mediatorii, in situatia de a ne apara reputatia si seriozitatea cu care am inteles sa ne prezentam imaginea in fata lumii! 

Toti cei care nu am iesit in public sa ne etalam succesul si realizarile, toti cei care nu am iesit in public nici cu neajunsurile si nedreptatile cu care ne-am confruntat in exercitarea profesiei, toti cei care nu am iesit in public cu justificari legate de felul in care ne castigam existenta, dar care nu am abandonat in momente mai putin prielnice, toti cei care astazi nu va cerem demisia de onoare pentru simplul fapt ca va acordam o prezumtiva, dar neprobata si nemeritata nevinovatie, ei bine, noi toti, pe langa faptul ca suntem nevoiti sa va suportam neputinta si incompetenta de a face ceva pentru aceasta profesie, acum trebuie sa ne aparam imaginea, sa ne justificam pozitia fata de colaboratori, fata de apropiati si prieteni, dar si fata de clientii care ne cer informatii, lamuriri si explicatii pentru aspectul de "paiatza" pe care a capatat-o medierea in Romania! 

Din punctul meu de vedere, nici 20 de mii de conferinte nationale, cu ode si imnuri inchinate medierii, nu vor reusi sa aduca inapoi respectul pierdut al celor ce au avut incredere in voi! Caci prin atitudinea din ultima perioada, ati reusit sa aruncati medierea in urma cu 40 de ani!
Acesta este punctul meu de vedere fata de activitatea domniilor voastre si am hotarat sa nu va solicit demisia, cum am vazut ca se procedeaza mai nou, ci dimpotriva, din acest moment, pentru tot restul mandatului, sa va insarcinez in mod public si cu votul meu! Va anunt ca este irelevant daca veti afirma ca nu aveti nevoie la acest moment de acest vot, caci asa cum aveti nevoie de mine, ca si contribuitor la taxe si impuneri de natura financiara, in acelasi mod va foloseste si invitatia mea la asumare si introspectie! Si tin sa va constientizez de faptul ca din acest moment va consider responsabili de toate efectele actiunilor sau inactiunilor domniilor voastre vis-a-vis de mediere, precum si de popularitatea si imaginea pe care aceasta profesie o va dobandi in randul populatiei! Iar barometrul care va masura modul in care v-ati dus la bun sfarsit toate sarcinile, va fi reprezentat printre altele, de numarul clientilor din birourile noastre si abia mai apoi, insa in mica si irelevanta masura, de numarul viitorilor aspiranti din scolile de formare! 

Mediator Daniela V. Stefanescu

SCRISOARE DESCHISA CATRE MEMBRII CONSILIULUI DE MEDIERE

Stimati colegi, dragi membri ai Consiliului de mediere,

Ma adresez domniilor voastre in calitate de mediator autorizat de acest organism, dar si ca profesionist care a inteles sa isi exercite profesia intr-un cadru reglementat si bine organizat. Fac parte dintr-un corp profesional respectabil, alaturi de alte mii de mediatori care merita aprecierea si respectul meu, si care, va asigur, sunt mandri, fiecare in felul de manifestare dorit, de faptul ca sunt mediatori. 

Nu pot afirma ca ma exprim si in numele colegilor mei, insa sunt convinsa ca punctul meu de vedere reprezinta cel putin ideile gandite, daca nu si exprimate, de multi dintre ei.

Nu fac parte dintre cei care v-au onorat cu votul lor la inceputul mandatului de membru, insa imi permit ca in numele decentei si a bunului-simt, in numele profesiei pe care o reprezentati, sa va conjur a lua cu precadere seama la ceea ce legea va indrituieste sa fiti, si nu la mai mult! Si nu la altceva! Va rog, asadar, cu staruinta sa va aplecati mai degraba asupra prerogativelor ce v-au fost oferite de lege, dar si prin pozitia ce ati obtinut cu ajutorul mediatorilor, atunci cand acestia v-au girat prin vot cu increderea, demnitatea si priceperea lor! Toti acesti oameni v-au numit reprezentantii lor! Tocmai de aceea, si pentru acestia, dar si din respect pentru increderea ce ei v-au oferit, vorbele mele vor doza acelasi nivel de respect! Din aceleasi considerente, acest articol se doreste a fi un indemn la echilibru, la cumpatarea vorbelor, la evaluarea pozitiei in care va aflati, la o analiza foarte ferma si serioasa a activitatii dumneavoastra! Fiecare in parte, sunt convinsa, va faceti un bilant personal al realizarilor ca membru CdM, si tot la fel de convinsa sunt ca nu aveti a va face niciun fel de repros. Evident, motivele si motivatiile fiecaruia dintre domniile voastre atunci cand veti trage linie si veti analiza ceea ce ati reusit sa obtineti intr-un mandat prelungit, va apartin, iar noi nu suntem in masura sa analizam calitatea sau veridicitatea lor. Doar faptele vorbesc, spunea un mare invatat contemporan mie! Iar eu as completa aici, adaugand: Medierea este astazi, oglinda noastra ca mediatori, si a domniilor voastre ca reprezentanti ai mediatorilor, in egala masura! 

Noi, mediatorii, asistam la un "travaliu" prelungit al acestei profesii, dintr-o mama incepatoare, iar cei care ar trebui sa ii dea astazi o mana de ajutor, se preocupa, din pacate, mai degraba de "nasirea" copilului, decat de nasterea lui! Nu sunteti nasii de botez ai medierii! In cazul in care nu va regasiti in toata povestea asta, va anunt ca v-a revenit rolul de moasa, stimati membri ai CdM! Este un rol cu mult mai important, vital pentru mediere! Nu va transformati si nu va confundati cu ursitoarele ei! 

Mai devreme am gasit o pilda foarte interesanta, si imi permit sa o redau aici, caci vine in sprijinul nostru....
Marcus Porcius Cato (politician si admirator al curentului numit "Stoic philosophy", un excelent orator, cunoscut pentru tenacitatea si integritatea sa morala, dar si un indarjit luptator impotriva coruptiei cu care se confrunta Roma antica in perioada Primului Triumvirat), in timpul unei pledoarii a fost apostrofat si scuipat de catre Lentulus, un personaj intrigant şi necumpătat. M. P. Cato, cunoscut pentru reactiile sale echilibrate si pline de intelepciune, s-a sters pe fata si a spus „Voi declara în fata tuturor, Lentulus, ca se însala cei care spun ca nu ai gura!".

Revenind la ale noastre, dragi membri ai Consiliului de mediere, va anunt ca, desi nu am avut ocazia sa va acord si votul, am luat hotararea ca pana la sfarsitul mandatului vostru sa va insarcinez cu increderea mea, dar si cu responsabilitile mele, cu respectul meu, dar si cu asteptarile mele! Va insarcinez cu experienta mea de viata, dar mai ales cu dorinta mea de perfectionare profesionala! Va ofer prerogativele reprezentarii mele ca si mediator, si va dedic toate reusitele si esecurile mele profesionale de mediator! 

Si trebuie sa recunosc, ma uimeste curajul vostru de a va asuma toate astea, cum deasemenea, nu ma lasa indiferenta capacitatea voastra de a constientiza si de a privi cu detasare implicarea si eforturile atator mii de oameni, si va admir echidistanta si felul in care nu va lasati afectati emotional de raspunderea uriasa pe care o purtati! 

Pe de alta parte, stimati membri ai Consiliului de mediere, am vazut, iata, cu totii, ca ati dovedit, ca si Lentulus, ca "aveti gura"! Asteptam de acum inainte, in baza prerogativelor cu care ati fost insarcinati, sa dovediti ca aveti mai mult decat atat! Nu ne dezamagiti! 

Iar la final de mandat, dupa ce veti face bilantul si balanta actiunilor si faptelor voastre, dupa ce veti analiza daca v-ati indeplinit sarcinile pentru care ati fost desemnati, dupa ce, cu siguranta veti raspunde miilor de intrebari dar si mesajelor de apreciere, ei bine, la sfarsit veti primi si admiratia mea daca veti dovedi, pe langa toate celelalte, ca veti avea capacitatea si taria de caracter de a ramane in continuare mediatori, alaturi de colegii de breasla! 

Va doresc mult succes! 

Mediator Daniela V. Stefanescu

MANIFEST PENTRU RESPECT, sau "Spune-mi in ce asociatie esti, ca sa-ti spun ce drepturi ai!"

La intrarea in profesie, fiecare mediator afla ca trebuie sa faca parte dintr-o asociatie profesionala, ca si conditie sinequanon! O "cerinta" mai mult sau mai putin discutabila.... Insa, in definitiv n-ar fi nimic rau, cata vreme fiecare, proaspat aspirant la aflarea tainelor medierii, gandeste ca este de preferat o asociere cu breasla, mai degraba, decat lipsa acesteia. Si apoi, intotdeauna, inceputurile se dovedesc a fi insotite de sudoarea integrarii in sistem, prin urmare, salutara si binevenita ideea de aderare la o asociatie.

Toate bune si frumoase, pana ce descoperi ca din exces de corectitudine, esti printre cei putini care au inteles ca a face parte dintr-o organizatie vine la pachet cu datoria de onoare de a-ti achita inclusiv cotizatia lunara de membru. Afli inclusiv ca respectul cu care iti tratezi colegii de organizatie nu iti este "livrat" cu aceeasi masura.

Te intrebi: "Sa se fi schimbat regulile fara ca tu sa stii despre asta? Sa fi fost regulile facute doar pentru unii? Nu sunt conditiile de aderare destul de "statutar-valabile" pentru toti membrii asociatiei? Este nevoie de tine in asociatia profesionala doar pentru a cotiza lunar, sau mai este si altceva? Daca sunt atat de putini cei care inteleg sa-si achite obligatiile banesti, si atat de multi cei care nu o fac, atunci mai sunt si alte criterii de acceptare ca membru intr-o asociatie cu un trecut ce se vrea a fi istoric si insemnat in domeniu? Daca da, atunci care sunt aceste criterii? Sa fie nivelul de implicare, sa fie ideile si proiectele, sa fie bagajul de cunoastere, influenta in grupuri cheie, sa fie puterea, starea de vip in diverse medii?"

Sau iti vine cu greu sa te intrebi: "E absolut necesar ca setul meu de valori sa corespunda tuturor tipologiilor umane doar din considerentul ca apartinem aceleiasi categorii profesionale? E bine sa fiu parte a unui sistem pentru care conteaza doar ca ma aflu pe o lista la categoria "membri titulari care au achitat integral taxa de aderare si cotizatia datorata pana la data de 31 Dec. 2013"? Sa fiu fericit si multumit, impacat cu mine insumi, eu, omul iata, integru si ... cu drept de vot? Mi-am castigat dreptul la vot pentru ca am fost corect fata de mine si profesie?"

Dar nu era mai bine sa nu stiu ca am castigat ceva? Pentru ca acum, cand vad ca normalitatea este afisata pe panoul de onoare, stau si ma intreb unde este panoul de blam?! Vreau, ba nu, in mod sigur invoc categoric, sa aflu si nominalizatii la categoria "ne doare in cot de voi si cotizatiile voastre"!

Macar asa voi sti cu cine sunt "asimilata" in demersul meu de a ma asocia! Si pe buna dreptate, invocand dreptul de care am inteles ca trebuie sa ma folosesc, acela de asociere, vreau sa stiu si cu cine m-am asociat! Vreau sa vad numele colegilor mei, cei care sunt membri cu dreptul de a se folosi de numele asociatiei profesionale pe care si eu o sustin financiar, dar care nu au considerat ca la randul lor trebuie sa faca acelasi lucru pentru mine!

Sa indraznim a gandi mai departe. Cum poate o asociatie profesionala sa gandeasca, sa conceapa, sa puna in practica proiecte despre si pentru mediere si mediatori, cata vreme din punct de vedere legal, statutar sau cum vreti, nu are o politica suficient de corecta si ferma, prin care cei care nu-si onoreaza obligatiile de plata sa fie sanctionati? Cum poate functiona o astfel de asociatie?

Daca eu, care sunt membru al unei asociatii profesionale cu cotizatiile platite la zi, dupa doi ani am fost "rasplatita" cu un drept pe care oricum mi-l recunostea in mod neconditionat statutul de membru, atunci cum vor fi "premiati" cei care s-au facut ca ploua? Vor ramane in continuare perfect protejati sub umbreluta ignorantei generalizate?

Este atat de dificil ca, inainte de a va deghiza in purtatori de stindard si principialitate pe retelele de socializare, sau inainte de a va afisa ostentativ ultima "iesire" peste hotare, ori cea mai noua achizitie vestimentara in selfiuri ce lasa de dorit, sa va intrebati daca ati contribuit macar cu 10 lei lunar la promovarea medierii?

La ce bun sa mai ridicam pretentii de la altii? Si de ce sa le cerem sa fie deontologic corecti?
De ce as mai cotiza eu ca membru al unei asociatii profesionale, daca de pe urma eforturilor mele si a celor ca mine ar beneficia inclusiv cei care ignora regulile de bun simt ale conceptului de asociere? Si apoi, orice asociere necesita un scop, un tel si un sens comun! Ce altceva putem avea in comun, daca regulile de baza, respectul si echitatea, nu ne sunt comune?

Este adevarat, dragi colegi, uneori iti vine o pofta amara de revolta cand planurile de acasa ti-au fost spulberate de efectele si cerintele targului, si la fel de adevarata este si lehamitea care te napadeste cand vezi atata impotenta in jur, dar este oare corect ca din aceste considerente, modalitatea in care sa alegi sa te definesti ca profesionist sa fie indolenta, nepasarea si ignoranta? Este corect fata de cei cu care te-ai asociat?
Dar ce mai e corect in ziua de azi, veti spune!

Ei bine, corect este sa iti folosesti corect dreptul de vot! Corect este sa iti alegi corect colegii de asociatie! Corect este sa fii alaturi doar de cei care au fost corecti cu tine!

Cunoscatorii regulilor in materie de asociere, vor sti in mod sigur despre ce vorbesc!

MEDIEREA LA CUMPANA DINTRE ORGOLII SI CAPRICII

Cu parere de rau, astazi, mai mult decat in oricare alta zi, mi s-a intarit convingerea ca, indiferent care ar fi profesia, nivelul de educatie, numarul titlurilor academice, anii de experienta sau de studiu, oamenii raman la nivel de primate incapabile de autocontrol si respect.
Criteriile dupa care oamenii emit pareri despre oameni si fapte, nu au nicio legatura cu obiectivitatea, nici macar cu justetea, ci sunt criterii absolut aleatorii, nesigure, ce oscileaza in arealul cuprins intre subiectivismul feroce si interese de tot soiul.
Nu pot sa nu remarc, dealtfel nici nu am cum sa evit asta, ca pana si limbajul oamenilor a inceput sa contina o considerabila doza de vulgaritate, de o trivialitate extrema!
Nu voi face referire aici la profesie, nu voi face referire la calitatea de mediator, caci doar despre oameni voi vorbi azi! Este lipsit de importanta ca acestia sunt mediatori, profesionisti ai dreptului, profesionisti din media, experti in diverse domenii, si care pe langa toate "calitatile" lor dobandite in ani grei de scoala, o mai detin si pe aceea de profesor, formator, invatator, educator, in fine, persoana formata sa formeze! Este inutil sa vorbesc despre toate aceste "calitati" care dau valoare si distinctie individului in comparatie cu ceilalti indivizi! Omul si-a dorit de-a lungul timpului, prin educatie, sa se distinga de semenii lui, sa imbrace haina celui invatat in comparatie cu cel mai putin invatat! Si iata ca, desi asta poate parea o dovada de naivitate, desi am crezut pana azi ca oamenii educati isi depasesc conditia de indivizi, lucrurile stau de fapt altfel...
Nu putem avea nici macar asteptarea ca noi, oamenii, odata ce am trecut cu bine de perioadele grele ale istoriei, ca odata ce am avut in fata exemplul a generatii intregi de oameni care si-au sacrificat viitorul si idealurile, ei bine, nu putem nici macar spera ca am invatat ceva din toata experienta asta?

Si pentru ca sunt sigura ca spusele mele trebuie sa contina macar o nota explicativa care sa faca trimitere catre domeniul si contextul in care ne aflam (caci acesta a ramas si va ramane un spatiu alocat exclusiv medierii), voi "personaliza" cumva spusele mele astfel:
- De ce, dragi colegi mediatori va "loviti" unii pe altii?
- De ce, dragi colegi mediatori caracterizati in fel si chip pe toti cei care nu va insusesc punctele de vedere?
- Care sunt motivele pentru care, dragi mediatori, va imbranciti pe scara ipocriziei?
- De ce va abandonati bunul simt cu atata usurinta?
- De ce va considerati propriile interese mai presus de interesele altora ca voi?
- Cine dintre voi, dragi colegi mediatori, poate afirma ca este detinatorul adevarului absolut in materie de mediere? Dar in alte materii?
- Cati dintre voi puteti spune azi ca iubeste atat de mult profesia asta incat sa renunte la orgoliile personale pentru promovarea imaginii medierii in Romania?
- Cati dintre voi, dragi colegi mediatori, ar renunta la confortul material oferit de un salariu sigur, pentru a nu renunta azi la mediere?
- Cati faceti "sacrificiul" asta?
- Si daca tot sunteti si din cei care fac acest sacrificiu, considerati ca ati facut suficient?
- Sunteti voi, mediatorii, atat de coplesiti de propria neputinta incat ati ajuns sa va faceti rau unii altora, fara osebire?
- Nu mai avem motive de autocritica in vietile personale, astfel ca ne-am canalizat pe critica la si catre altii?

In cazul in care fiecare dintre noi ar avea capacitatea si ar gasi putere sa dea raspunsurile, am gasi noi timp sa raspundem si la o ultima intrebare, legata de motivele ce stau la baza determinarii noastre? Care sunt motivele ce ne-au determinat sa devenim mediatori? Si care ar fi motivele care nu ne lasa sa renuntam la a mai fi mediatori?
Au aceste motive legatura cu omul din noi?
Nu cumva oamenii buni sunt si mediatori buni, iar oamenii mai putin buni sunt mediatori mai putin buni? Nu cumva oamenii impaciuitori sunt si mediatori impaciuitori (rog a-mi fi permisa exprimarea)? Nu cumva oamenii duri sunt si mediatori duri?

Se cere cumva o noua definire a medierii, in functie de natura practicienilor? Sau acestia vor cu orice pret sa o scoata inafara practicilor restaurative, doar pentru ca ei, ca oameni nu mai au nimic de restaurat!?

PROMOVARE MEDIERE

APELEAZA LA UN MEDIATOR!
- Campanie de promovare a medierii

http://m.youtube.com/watch?v=pYXyM5ulnAY

Sondaj cu privire la perceptia populatiei despre mediere

http://www.ires.com.ro/uploads/articole/ires_perceptii-cu-privire-la-mediere_mai-2014.pdf

Ghid de mediere penala. Conform noilor coduri

"Lucrarea abordează medierea penală atât din perspectivă teoretică, cât şi din perspectivă practică. La elaborarea ei s-a ţinut seama de legislaţia în vigoare de la 1 februarie 2014, care aduce îmbunătăţiri importante acestei instituţii prin reglementările din Noul Cod penal şi Noul Cod de procedură penală, respectiv prin modificările aduse Legii medierii de către Legea nr. 255/2013.

Ghidul este nu doar o expunere teoretică a practicilor restaurative, ci şi un instrument cu aplicabilitate practică. Indicarea condiţiilor de validitate a acordului de mediere penală, oferirea de exemple ale clauzelor ce pot fi inserate, respectiv de enumerarea textelor de lege aplicabile de mediatori şi profesioniştii dreptului şi prezentarea unor modele de acte încheiate de către mediatori completează caracterul practic.

Din cuprins 

• medierea penală în contextul justiţiei restaurative
• aspecte de procedură privind medierea penală
• etapele procesului de mediere
• extrase din principalele acte normative incidente
• model al unui proces-verbal de închidere a procedurii de medierii
• model al unui acord de mediere

Puncte forte

• prima lucrare ce apare ulterior datei de 1 februarie 2014 când au intrat în vigoare noile Coduri penale.
• abordare din trei perspective: teoretică, practică şi procedurală, ceea ce o face un instrument util pentru facultăţile de drept şi pentru practicienii dreptului.
• pentru prima dată sunt identificate toate infracţiunile din Codul penal şi din legile speciale pentru care este posibilă medierea penală.
• o contribuţie la ceea ce se doreşte a fi cu adevărat medierea penală: o alternativă la procesul penal şi, de ce nu, o alternativă la pedeapsa închisorii."

Mai multe informatii, pe:
http://www.beckshop.ro/ghid_de_mediere_penala_conform_noilor_coduri-p6531.html

LOGICA OBLIGATIVITATII sau CONSTITUTIONALITATE vs NECONSTITUTIONALITATE

"Unde-i lege, nu-i tocmeala!" si "Nemo censetur ignorare legem!" Prin urmare, nimeni nu poate invoca in apararea sa necunoasterea legii. 
Deci, sa ne informam! Ca nu costa! Si apoi, daca trebuie, trebuie!
Insa... daca e neconstitutional?

Se contureaza iata, aceasta dilema, careia va trebui sa-i gasim o rezolvare.
De curand, Curtea Constitutionala a decis ca prevederile referitoare la obligativitatea cu privire la informarea despre Mediere si avantajele acesteia, precum si cele referitoare la sanctionarea neindeplinirii acestei etape, sunt neconstitutionale. 

Cum a motivat Curtea decizia sa vom afla la un moment dat, insa ceea ce ma nedumereste pe mine este altceva....
Daca aceste prevederi au fost declarate neconstitutionale, atunci, pe calea exemplului, toate prevederile care sunt insotite de cerinta obligativitatii ar trebui sa urmeze aceeasi linie!

In Romania, inca de la 1865, prin legea invatamantului de la acea vreme, se instituia obligativitatea invatamantului primar. Cu toate modificarile sale (benefice ori mai putin benefice), legea invatamantului a mentinut aceasta cerinta a obligativitatii, ba mai mult, a stabilit si sanctiuni pentru parintii si/sau tutorii copiilor de varste scolare si chiar prescolare pentru nerespectarea acestei legi. Si asta, pe buna dreptate! De ce sanctiune? Pentru ca acest caracter obligatoriu vine in sprijinul cetateanului, nu ii incalca drepturi ori libertati, ci ii largeste orizontul cunoasterii! Oamenii sunt obligati sa invete, sa cunoasca, sa afle, sa se informeze, sa discearna, sa se dezvolte! Toate astea, pentru a fi capabili sa isi asume, sa aiba responsabilitati si sa nu fie pusi niciodata in situatia de a invoca necunoasterea legii!

Cu privire la obligativitatea invatamantului, cu siguranta, la un moment dat, cineva va avea indrazneala sa invoce faptul ca timpul petrecut in sistemul educational actual, din lipsa unor programe scolare adecvate si a pregatirii precare a unor cadre didactice, poate fi considerat timp irosit, ba chiar va invoca faptul ca in toata aceasta perioada a suferit inclusiv prejudicii de natura financiara (stim cu totii ca invatamantul in Romania nu mai este gratuit demult). Atunci va inainta Curtii Constitutionale o astfel de cerere, iar Curtea, prin marinimia sa, si pentru ca exista precedentul, va declara prevederile referitoare la obligativitatea invatamantului ca fiind neconstitutionale, la fel si sanctiunile aplicabile???
Neconstitutionalitatea obligativitatii invatamantului ar avea ca impact cresterea gradului de analfabetism.

Daca pana aici este clar, urmarea logica poate fi analizata in doua silogisme.

Silogismul nr. 1
Premisa nr. 1: Daca obligativitatea de informare nu este constitutionala,
Premisa nr. 2:  Daca neconstitutionalitatea suspenda sanctiunile de neparticipare,
Concluzia nr. 1 : Atunci, neparticiparea la invatamantul obligatoriu este constitutionala.
Concluzia nr. 2: Prin urmare, sanctiunile cu privire la obligativitatea invatamantului trebuie anulate.

Silogismul nr. 2
Premisa nr. 1: Daca legea presupune cunoastere si cunoasterea implica obligatoriu informare,
Premisa nr. 2:  Daca obligativitatea de informare este neconstitutionala,
Concluzia nr. 1 : Atunci, orice obligatie de cunoastere este neconstitutionala.
Concluzia nr. 2: Prin urmare, oricine ar putea invoca in mod constitutional necunoasterea legii.

Atunci, principiul de drept roman "Nemo censetur ignorare legem!" devine nefunctional si toata jurisprudenta trebuie reconsiderata.

Prin deductie logica, in mod particular, analfabetismul literar poate fi considerat constitutional. Tot la fel, si analfabetismul in materie de justitie, drepturi si libertati, potrivit deciziei Curtii, poate fi inteles ca o derogare de la obligatia cetateanului de a cunoaste o lege importanta, cu privire la o procedura extrajudiciara de interes public si de la un drept pe care il are orice justitiabil.
Cel putin acesta este semnalul pe care il da Curtea Constitutionala a Romaniei!

Si daca nu asa stau lucrurile, atunci inseamna ca altele sunt motivele pentru care s-a considerat ca obligatia de informare cu privire la Mediere si avantajele acesteia ca si modalitate de solutionare a conflictelor este o etapa pe care cetatenii acestei tari nu trebuie sa o parcurga!
Altminteri, fiind absolut gratuita, de ce sa fie interzisa? Cui ii aduce prejudicii obligativitatea informarii? Cui ii provoaca neajunsuri cunoasterea? Cui nu-i place ca oamenii sa fie informati?

CUI II ESTE TEAMA DE MEDIERE?

MEDIATIO ET AUCTI - Concepte aflate in complementaritate si osmoza

"Cel mai bun om este omul care, prin el însusi stie ce trebuie sa faca;
Bun este si acela care urmeaza celor spuse de altii;
Dar cel care nu-i în stare nici de una, nici de alta, în toate-i nefolositor." 

                                                                          

                                     "Cuvant catre tineri" - Sfantul Vasile cel Mare

Aceasta este una dintre cele mai nuantate definitii date liberului arbitru, o notiune care, din cele mai vechi timpuri a primit semnificatii in note si tonalitati foarte variate, insa caracteristica sa de baza a ramas aceea ca liberul arbitru se refera la libertate, in toate planurile ei de manifestare. 

Liberul arbitru implica in mod esential libertatea omului de a alege intre posibilitatile ce i se ofera. Incepand cu libertatea constiintei, reprezentata de gandire si de exprimare, libertatea de a face sau a nu face alegeri, si terminand, dar nu in mod limitativ, cu libertatea de a actiona in interes personal sau a altora, cu conditia evidenta a respectarii libertatilor semenilor. 

Cea mai importanta libertate dobandita de catre om, insa recunoscuta la nivel global ce-i drept, mult mai tarziu,  dupa abolirea sclaviei, este aceea de a lua hotarari in ceea ce priveste propria persoana, evolutia sa, dar si modul sau de trai, fara constrangeri sau limitari, si aflandu-se in deplina cunostinta de cauza. 

Atat prin Declaratia Universala a Drepturilor Omului cat si prin Constitutiile de stat, cetatenilor le-au fost si le sunt garantate o serie de drepturi si libertati fundamentale menite sa aduca respectarea universala si efectiva a vietii si valorilor umane. 

Intre toate aceste drepturi si libertati fundamentale regasim dreptul la informatie. 

Drept garantat si pentru cetatenii acestei tari prin Constitutia Romaniei, care in articolul 31 in primele doua alineate, evidentiaza aspecte elocvente si relevante pentru respectarea  a ceea ce numim liberul arbitru. 

Dreptul la informatie, nivelul de accesibilitate la uzitarea si insusirea acestui drept de catre oameni, are un impact major fata de modul in care toate celelalte drepturi si libertati le sunt acestora respectate. 

Caci:

"(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi îngradit.

(2) Autoritatile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate sa asigure informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal."

Prin urmare, odata ce individului ii este respectat dreptul de a se informa si de a fi informat, toate deciziile, hotararile si alegerile privitoare la persoana sa, persoanele aflate in grija sa directa, bunurile prezente si viitoare, drepturile conexe, ori interesele sale, vor fi luate in deplina cunostinta de cauza, cu discernamant si responsabilitate, asigurandu-i acestuia certitudine si stabilitate.

Dupa cum bine stim, rezolvarea diverselor probleme sau aspecte de natura sa produca dezechilibre in relatiile interumane, a constituit o tema indelung dezbatuta si s-a urmarit identificarea unor modalitati de rezolvare cat mai eficiente, in asa fel incat aceste relatii interumane sa nu sufere degradari iremediabile. Printre aceste modalitati de rezolvare a divergentelor se numara si Medierea. Despre eficienta acesteia nu mai este cazul sa facem vorbire, caci sunt tari cu un nivel avansat de dezvoltare a civilizatiei, care au deja o istorie bazata pe ceea ce se numeste Alternative Dispute Resolution (ADR), ori External dispute resolution.

 Ceea ce trebuie evidentiat este faptul ca oamenii, in baza dreptului lor garantat de a fi informati, este absolut necesar ca ei sa aiba garantata inclusiv libertatea de a alege modul in care isi rezolva problemele si disputele, ce implica alegerea facuta, precum si efectele pe termen scurt si indelungat, cu impact sau nu asupra calitatii vietii lor. 

Atunci cand o persoana este implicata intr-o situatie de natura juridica, a carei rezolvare necesita luarea unor decizii de natura juridica, evident, garantarea dreptului dar si a libertatii de a lua hotarari si a face alegeri intr-un mod corect si just nu poate fi asumata de nimeni altcineva. Decizia ii apartine in mod exclusiv. Insa asa cum individului ii este garantat dreptul la aparare/reprezentare, el are garantat inclusiv dreptul de a alege un aparator/reprezentant si odata cu asta trebuie sa aiba la indemana instrumente care sa ii ofere satisfactia unei reprezentari/aparari de calitate. 

Prin reprezentare de calitate trebuie sa intelegem servicii prestate de un specialist in domeniu, care sa ofere alternative temeinice de rezolvare, care sa urmareasca nemijlocit interesele celui reprezentat. O reprezentare care sa aduca nu numai solutii viabile si aplicabile, dar care sa urmareasca eficienta si durabilitate in gasirea acestor solutii, cu respectarea drepturilor si libertatilor celui reprezentat. 

In situatia specifica in care o persoana se confrunta cu probleme de natura juridica, cel mai recomandat este ca ea sa apeleze la serviciile unui jurist, a unui avocat sau a unui notar, iar acestia, in baza prerogativelor lor, sa ofere serviciile solicitate. Insa aceste servicii trebuie sa urmareasca fara echivoc interesele solicitantului. Juristul, avocatul sau notarul trebuie sa indrume, sa aleaga si sa ofere ca si modalitate de solutionare, pe cea mai eficienta dintre toate, din toate punctele de vedere, pentru cauza si interesele clientului lor. 

Iar daca aceasta modalitate de rezolvare poate fi Medierea, cu toate beneficiile si avantajele care o definesc, vorbind aici despre componente cum ar fi: timp de solutionare redus, neexternalizarea deciziei, eficienta relatiei cheltuieli-rezultat-asteptari, solutii de tip win-win, cadru si ambient lipsit de sobrietate si stres, atunci, de buna seama, Medierea trebuie sa se pozitioneze in topul preferintelor si a alternativelor pe care reprezentantii/aparatorii sa le ofere clientilor lor. Vor fi avute in vedere, pe langa urmarirea si respectarea intereselor clientilor, si urmarirea si atingerea target-urilor  personale ale acestor reprezentanti/aparatori, caci stim cu totii ca oferirea unui serviciu de calitate atrage dupa sine recunoastere profesionala dar si o serie intreaga de satisfactii de natura personala. 

Prin urmare, odata identificata Medierea ca si metoda eficienta pentru rezolvarea conflictelor, nimic nu-i va mai putea retine pe specialistii dreptului de a apela la serviciile mediatorilor autorizati in indeplinirea prerogativelor lor, si in satisfacerea nevoilor clientilor lor.

Putem concluziona deci, ca beneficiari ai Medierii suntem noi toti, deopotriva si in egala masura, in complementaritate si osmoza cu aceasta. 

MEDIATIO ET AUCTI!

MEDIEREA - instrument viabil la indemana magistratilor

Avand in vedere ca acest articol din Codul de procedura civila este inca in vigoare, consider ca se poate lucra in acest sens pentru ca medierea sa ramana o alternativa viabila de solutionare a conflictelor. Magistratii mai au inca la indemana un instrument pentru a decongestiona instantele de volumul mare de dosare aflate pe rol.

"CAPITOLUL II
Judecata

SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Art. 227
Prezenţa personală a părţilor în vederea soluţionării amiabile a litigiului
(1) În tot cursul procesului, judecătorul va încerca împăcarea părţilor, dându-le îndrumările necesare, potrivit legii. În acest scop, el va solicita înfăţişarea personală a părţilor, chiar dacă acestea sunt reprezentate. Dispoziţiile art. 241 alin. (3) sunt aplicabile.
(2) În litigiile care, potrivit legii, pot face obiectul procedurii de mediere, judecătorul poate invita părţile să participe la o şedinţă de informare cu privire la avantajele folosirii acestei proceduri. Când consideră necesar, ţinând seama de circumstanţele cauzei, judecătorul va recomanda părţilor să recurgă la mediere, în vederea soluţionării litigiului pe cale amiabilă, în orice fază a judecăţii. Medierea nu este obligatorie pentru părţi.
(3) În cazul în care judecătorul recomandă medierea, părţile se vor prezenta la mediator, în vederea informării lor cu privire la avantajele medierii. După informare, părţile decid dacă acceptă sau nu soluţionarea litigiului prin mediere. Până la termenul fixat de instanţă, care nu poate fi mai scurt de 15 zile, părţile depun procesul-verbal întocmit de mediator cu privire la rezultatul şedinţei de informare.
(4) Prevederile alin. (3) nu sunt aplicabile în cazul în care părţile au încercat soluţionarea litigiului prin mediere anterior introducerii acţiunii.
(5) Dacă, în condiţiile alin. (1) sau (2), părţile se împacă, judecătorul va constata învoiala lor în cuprinsul hotărârii pe care o va da. Dispoziţiile art. 440 sunt aplicabile."

Detalii: http://legeaz.net/noul-cod-de-procedura-civila/art-227

DE CE SA RAMANEM IN CONTINUARE MEDIATORI

Prin Decizia de azi a Curtii Constitutionale, Medierii si Mediatorilor li s-a oferit ocazia de a dovedi ca au trecut testul maturitatii. Pentru asta este nevoie sa ne reamintim ca: 
1. Medierea nu este o meserie, ci o profesie.

2. Medierea a existat si va exista si de acum inainte, cata vreme este reglementata de o lege speciala.

3. Lamentarile gen "nu fac munca gratuita deci nu fac informari" si scuzele de acest fel nu mai au ce cauta in discutiile si dezbaterile noastre, caci vom informa si in continuare partile cu privire la avantajele medierii, pentru a le ajuta pe acestea in luarea deciziei de a alege medierea.

4. Nu vom mai porni la drum dintr-un fals context de "razboi" tacit cu profesiile liberale de sorginte juridica, creat sau imaginat de noi ori de altii.

5. Vom avea in vedere promovarea personala si ne vom concentra mai cu seama pe modul profesionist de promovare a medierii, caci va fi singura noastra sansa de acum inainte ca justitiabilii sa ne calce pragul.

6. Bucurati-va, cei care nu ati agreat ideea de gratuitate! Ati scapat de servilismul de care va temeati! 

7. Odata intrata in vigoare decizia Curtii Constitutionale, mediatorilor le va fi usurata munca, caci se presupune ca justitiabilii vor alege procedura in cunostinta de cauza, si nu ca o sarcina impusa.

8. Cei care vor rezista in continuare in profesie nu vor fi cei care au devenit mediatori sub imboldul momentului, ci doar cei care au facut-o din respect pentru profesie si din convingerea ca aceasta este o alternativa reala si viabila la clasica Justitie.

9. Informarea privind avantajele medierii a avut momentul si trairea ei. Daca motivele pentru care aceasta modificare legislativa a fost gandita si implementata la momentul 1 februarie 2013 si-au atins scopul, vom afla de buna seama de-acum inainte! 

10. Mediatorii nu vor mai fi priviti ca si "adversari" in tabloul profesiilor liberale de catre cei care i-au perceput in acest fel pana acum, ci ca pe niste colaboratori, caci medierea va ramane o alternativa serioasa pe mai departe! 

11. Cei care va bucurati acum de Decizia CCR, insa nu sunteti neaparat mediatori, nu uitati de citatul afgan care spune asa: "Lucrurile ieftine nu vin fara probleme si nici cele scumpe fara efort!" De-abia acum acest citat isi va afla sensul! Caci tot ceea ce merita efort face parte dintre cele scumpe! La fel si Medierea! A venit vremea sa dovedim ca merita efort! 

Nu putine ar fi motivele pentru care ar trebui sa ramanem in continuare mediatori, insa unul care imi vine acum in minte este dat de continutul articolului 29 (2) care indica fara echivoc obligativitatea, de aceasta data a mediatorului care, ca si datorie de onoare, "...trebuie sa asigure ca medierea sa se realizeze cu respectarea libertatii, demnitatii si a vietii private a partilor." Ce alta profesie liberala ne ofera aceasta oportunitate, ca noi sa veghem si sa dam asigurari prin ceea ce reprezentam, ca activitatea noastra se realizeaza cu respectarea acestor trei mari Valori care sunt Libertatea, Demnitatea si Viata privata, in acelasi timp si spatiu contextual? 

RESPECTUL PENTRU PROFESIE

Inainte de a vorbi despre respectul fata de profesie, ar fi bine sa facem o analiza a respectului de sine.
Cineva spunea la un moment dat ca detii adevarata putere atunci cand stapanesti respectul si disciplina de sine. Iar respectul de sine, de multe ori, se reflecta in actiunile noastre, in alegerile pe care le facem, in deciziile pe care le luam, si de ce nu, in felul in care relationam cu semenii.

Reactiile pe care atitudinea si alegerile noastre le genereaza, pot fi un bun barometru al nivelului de stima, respect si consideratie pe care ni le acordam. Si atunci cand alegerile noastre au legatura cu profesia, in mare masura respectul acordat acesteia are un impact enorm asupra noastra ca indivizi responsabili si maturi.

Atunci cand descoperi ca vocatia ta este bine reprezentata de o anumita profesie, caci te regasesti si te pliezi perfect cu anumite principii si precepte, respectul fata de aceasta creste, avand drept exponent gradul de apreciere si admiratie fata de profesia ta!

Alegi sa practici doar acea profesie care iti aduce multumire de sine! Practici o activitate menita sa te inalte, sa iti dea satisfactie, sa iti aduca in suflet bucurie, insa in egala masura sa-ti dea prilejul de a-ti descoperi si dezvolta aptitudini neexplorate, pe langa satisfactiile de ordin intelectual si de ce nu, de ordin material. Doar oamenii cu adevarat liberi reusesc a face in mod constient aceasta alegere, ceilalti fiind doar norocosi.

Respectul pe care il acordam profesiei se materializeaza si prin comportamentul nostru fata de imaginea si reputatia acesteia. Nu putem ignora faptul ca imaginea profesiei este o obligatie pentru noi toti, caci atunci cand am avut libertatea de a alege o profesie respectata, ne-am asumat inclusiv sa mentinem acest nivel al stimei, si sa-l transmitem mai departe cu imbunatatiri daca este cazul! Cata vreme ne-am bucurat de ponderabilitatea cu o categorie profesionala stimata, avem cel putin obligatia morala de a respecta starea de fapt in care am ales sa ne aflam.

Profesia de mediator este, asa cum ne place sa spunem, una nobila. Din ce ne dam seama de aceasta? Din faptul ca mediatorul este un om de valoare? Din faptul ca da valoare? Sa fie oare vorba si despre oamenii in slujba carora mediatorul a inteles sa se afle, prin profesia sa?
Ne place, deasemenea cum suna cand spunem despre noi ca prestam o actiune in folosul si interesul nemijlocit al oamenilor! Se poate realiza asta fara respect pentru oameni? Cum sa ofere valoare un om care nu respecta valorile umane?

Atunci cand afirmam ca medierea este o alternativa la calea clasica a justitiei, trebuie sa ne asumam ca alternativa sa ofere cel putin nivelul de respect de care se bucura justitia clasica! Cum putem sa facem asta? Admitand ca sta in puterea noastra, admitand ca in primul rand nu trebuie sa permitem jumatati de masura in evaluare si pregatirea noastra, improvizatii la respect, evadari de la regula bunului simt, delimitandu-ne si lepadandu-ne de cei care ne degradeaza profesia, luand atitudine fata de cei care ii incalca principiile!

Daca vrem sa avem un cuvant de spus, sa nu mai fim tratati cu indiferenta si din cand in cand cu condescendenta, daca vrem sa dobandim respectul celor din jur, trebuie sa avem masura propriilor actiuni, controlul si responsabilitatea faptelor noastre, si nu in ultimul rand sa ne educam in spiritul respectului fata de noi si profesia noastra!

Este de la sine inteles ca doar asa vom avea parte si de increderea atat de necesara!

PROBITATE, INTEGRITATE, ONORABILITATE

Atribute inseparabile ale unei entitati profesionale, in cazul de fata fiind vorba despre Mediator. Si voi renunta a ma referi in continuare la Mediator ca individ, ci mai degraba ca individualitate!

Veti spune, probabil, ca atributele alese pot fi intr-o exprimare lato sensu sinonime. Nimic mai adevarat, insa am dorit ca de aceasta data sa fac o usoara diferentiere intre cele trei notiuni, pentru ca ele sunt tratate distinct atunci cand se aplica subiectului numit Mediator.

In Codul de etica si deontologie profesionala a mediatorilor, Probitatea profesionala este definita ca fiind "respectarea tuturor normelor deontologice si de organizare si functionare ale profesiei stabilite prin lege, regulament de organizare si functionare, cod etic si deontologic si hotarari ale Consiliului de Mediere".

In acelasi Cod, Integritatea morala vine insotita de Increderea pe care partile trebuie sa o dobandeasca in persoana Mediatorului, relatia astfel formata fiind generata de spiritul de dreptate, cinste, corectitudine si sinceritate.

Despre Honorabilitatis Codul nostru etic si deontologic nu face nicio referire, autorii, probabil din considerente similare cu definitiile date mai sus, lasand la libera subintelegere a celor avizati ideea conform careia nu poate exista Integritate fara Onorabilitate.

Si totusi, este necesara o analiza, deoarece cu destul de mare usurinta putem identifica individualitati cu probitate in randul profesiilor preponderent dominante, dar cu un nivel scazut de integritate profesionala ca si mediatori, la fel cum putem identifica persoane cu o integritate profesionala fara cusur, insa de o onorabilitate indoielnica ca si indivizi.

Daca am incerca o definitie desavarsita a Mediatorului, aceasta ar trebui sa cuprinda elemente care sa propulseze in mod obligatoriu individul la stadiul de individualitate. Iar Probitatea, Integritatea, Onorabilitatea ar trebui in mod evident incluse in aceasta definitie, fara tagada!

Nu doar pentru a avea o definitie desavarsita a Mediatorului, ci si pentru a realiza un model ravnit, un patern de calitati si insusiri de urmat!

Voltaire spunea: "Onoarea este un amestec natural de respect pentru oameni si pentru sine." Iar ceea ce trebuie sa prisoseasca Mediatorului, cu siguranta este Onorabilitatea, care fundamenteaza toate celelalte insusiri.

Medierea - La granita dintre oneros si gratuitate

In ultima perioada de timp asistam la exprimari in spatiul public ce fac referire la cuantificarea serviciilor de mediere. Sau ceea ce specialistii au denumit pe scurt, onorariu. 

Sunt mediatori care, pe langa faptul ca se afla in eroare afirmand ca finalitatea procesului de mediere concretizata prin incheierea unui acord reprezinta practic impacarea partilor, mai fac si imprudenta de a induce publicului larg ideea ca singura satisfactie este cea rezultata din faptul si actul impacarii partilor si nicidecum prestarea de servicii remunerate corespunzator cu nivelul de profesionalism si implicare a mediatorului! 

A ignora conceptul "Cat dai, atata face!", care se aplica si in cazul serviciilor de mediere, poate reprezenta intr-o piata libera a profesiilor liberale nu doar o autoevaluare defectuoasa, ci si o eroare grava de management a Biroului de mediator. 

In fond, nu este vorba despre altceva decat o subapreciere personala, o lipsa de incredere in capacitatea de a gestiona propriile resurse, o lacuna in gradul de pregatire profesionala! 
Cum poate un specialist in analiza de conflict sa evalueze corect alternativele si optiunile generate de beneficiarii serviciilor sale, daca nu face o balanta corecta a onorariului perceput versus volum de munca?

Practicarea unor onorarii care nu se incadreaza intr-o logica financiara prestabilita, nu face altceva decat sa debusoleze clientii. Care sunt criteriile pe baza carora un mediator hotaraste ca intr-un dosar "lucreaza" pro bono, iar in alt dosar percepe un onorariu? Care ar fi principiul care fundamenteaza o astfel de procedura? Si apoi, partile vor aprecia ca acest profesionist (mediator) care a aplicat onorariu zero (0), s-a dedicat cauzei suta la suta? 


Interesanta modalitate de a construi si mentine increderea oamenilor in si pe parcursul medierii! 


Cat despre impacarea partilor si satisfactia ce o provoaca acest fapt, sa fim seriosi! Refacerea relatiilor, restabilirea puntelor de comunicare pot fi intr-adevar aspecte care dau o anumita satisfactie de ordin profesional mediatorului, insa impacarea partilor nu este si nu poate reprezenta un tel si un scop pentru acesta, caci aici nu este relevanta decat vointa liber exprimata a persoanelor aflate in conflict; conteaza doar ce doresc partile, intr-o exprimare simplista! 
Partile vin la mediator nu pentru ca doresc sa se impace si nu stiu cum s-o faca, caci slava Domnului, romanul aranjeaza o cumetrie, pune un gratar si scoate o sticla de palinca si gata impacarea! 
Partile vin la mediator pentru ca nu mai intrezaresc singure modalitati de abordare si rezolvare a situatiei conflictuale in care se afla, pentru ca se afla intr-un blocaj de comunicare. De aceea au nevoie de un specialist in comunicare si managementul conflictului! 

Articolul 1172 din Codul Civil defineste contractul cu titlu oneros, respectiv contractul cu titlu gratuit. Astfel: 

"(1) Contractul prin care fiecare parte urmăreşte să îşi procure un avantaj în schimbul obligaţiilor asumate este cu titlu oneros.

(2) Contractul prin care una dintre părţi urmăreşte să procure celeilalte părţi un beneficiu, fără a obţine în schimb vreun avantaj, este cu titlu gratuit."

In spectrul celor mai sus mentionate, n-ar fi rau ca mediatorii sa se hotarasca asupra naturii juridice a contractului de mediere din prisma definitiilor puse la dispozitia noastra de catre legiuitor, caci numai asa vor cunoaste inclusiv care este rolul lor in aceasta profesie! 

In alta ordine a notiunilor, caracterul oneros al unui act juridic (vezi definitia data de dex) nu poate fi confundat in nicio situatie ori circumstanta cu ceea ce unii inteleg prin incasari cash, bancare sau evaluarea in cutii cu bomboane! 

Un citat afghan spune asa: "Lucrurile ieftine nu vin fara probleme si nici cele scumpe fara efort!"

Faceti din asta un principiu al medierii si poate ca lucrurile vor arata diferit fata de cum erau acum o jumatate de deceniu! 

AVANTAJELE MEDIERII

DIRECTIVA 2008/52/CE privind anumite aspecte ale medierii în materie civila si comerciala

DIRECTIVA 2008/52/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN SI A CONSILIULUI, 

din 21 mai 2008,  privind anumite aspecte ale medierii în materie civila si comerciala 

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2008:136:0003:0008:RO:PDF

Ziua Mondiala a Asistentei Sociale - Carte Vie - Mediator Mihail Brinzea

Asistentul Social si Mediatorul  Parteneri pentru Calitatea Vietii

"Medierea, practicile restaurative si asistenta sociala sunt:
- forme de vindecare a relatiilor distruse;
- procese de indreptare a unor stari de lucruri care au devenit neconforme;
- modalitati de a genera un mediu mai sigur pentru membrii unei comunitati;
- abordari care proiecteaza si optimizeaza procese de transformare a unor situatii de criza."

http://www.asociatiaproas.ro/ziua-mondiala-a-asistentei-sociale/zmas-mihai-brinzea

INFORMATII DE INTERES PUBLIC - PORTALUL INSTANTELOR DE JUDECATA

" Informare asupra medierii ca modalitate alternativă de soluţionare a litigiilor:

 

    Pentru soluţionarea litigiilor pe cale amiabilă, părţile au posibilitatea ca împreună să apeleze la un mediator, atât înainte, cât şi ulterior declanşării unui litigiu în faţa instanţei. Pentru detalii, consultaţi tabloul mediatorilor afişat pe site-ul www.cmediere.ro.

   Medierea reprezintă o modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate, confidenţialitate şi având liberul consimţământ al părţilor.

   Medierea se bazează pe încrederea pe care părţile o acordă mediatorului, ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele şi să le sprijine pentru soluţionarea conflictului, prin obţinerea unei soluţii reciproc convenabile, eficiente şi durabile.

   Dacă legea nu prevede altfel, părţile, persoane fizice sau persoane juridice, pot recurge la mediere în mod voluntar, inclusiv după declanşarea unui proces în faţa instanţelor competente, convenind să soluţioneze pe această cale orice conflicte în materie civilă, comercială, de familie, în materie penală, precum şi în alte materii. (art. 1 şi 2 alin. 1 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator)."

http://portal.just.ro/3/SitePages/informatii.aspx?id_inst=3