La intrarea in profesie, fiecare mediator afla ca trebuie sa faca parte dintr-o asociatie profesionala, ca si conditie sinequanon! O "cerinta" mai mult sau mai putin discutabila.... Insa, in definitiv n-ar fi nimic rau, cata vreme fiecare, proaspat aspirant la aflarea tainelor medierii, gandeste ca este de preferat o asociere cu breasla, mai degraba, decat lipsa acesteia. Si apoi, intotdeauna, inceputurile se dovedesc a fi insotite de sudoarea integrarii in sistem, prin urmare, salutara si binevenita ideea de aderare la o asociatie.
Toate bune si frumoase, pana ce descoperi ca din exces de corectitudine, esti printre cei putini care au inteles ca a face parte dintr-o organizatie vine la pachet cu datoria de onoare de a-ti achita inclusiv cotizatia lunara de membru. Afli inclusiv ca respectul cu care iti tratezi colegii de organizatie nu iti este "livrat" cu aceeasi masura.
Te intrebi: "Sa se fi schimbat regulile fara ca tu sa stii despre asta? Sa fi fost regulile facute doar pentru unii? Nu sunt conditiile de aderare destul de "statutar-valabile" pentru toti membrii asociatiei? Este nevoie de tine in asociatia profesionala doar pentru a cotiza lunar, sau mai este si altceva? Daca sunt atat de putini cei care inteleg sa-si achite obligatiile banesti, si atat de multi cei care nu o fac, atunci mai sunt si alte criterii de acceptare ca membru intr-o asociatie cu un trecut ce se vrea a fi istoric si insemnat in domeniu? Daca da, atunci care sunt aceste criterii? Sa fie nivelul de implicare, sa fie ideile si proiectele, sa fie bagajul de cunoastere, influenta in grupuri cheie, sa fie puterea, starea de vip in diverse medii?"
Sau iti vine cu greu sa te intrebi: "E absolut necesar ca setul meu de valori sa corespunda tuturor tipologiilor umane doar din considerentul ca apartinem aceleiasi categorii profesionale? E bine sa fiu parte a unui sistem pentru care conteaza doar ca ma aflu pe o lista la categoria "membri titulari care au achitat integral taxa de aderare si cotizatia datorata pana la data de 31 Dec. 2013"? Sa fiu fericit si multumit, impacat cu mine insumi, eu, omul iata, integru si ... cu drept de vot? Mi-am castigat dreptul la vot pentru ca am fost corect fata de mine si profesie?"
Dar nu era mai bine sa nu stiu ca am castigat ceva? Pentru ca acum, cand vad ca normalitatea este afisata pe panoul de onoare, stau si ma intreb unde este panoul de blam?! Vreau, ba nu, in mod sigur invoc categoric, sa aflu si nominalizatii la categoria "ne doare in cot de voi si cotizatiile voastre"!
Macar asa voi sti cu cine sunt "asimilata" in demersul meu de a ma asocia! Si pe buna dreptate, invocand dreptul de care am inteles ca trebuie sa ma folosesc, acela de asociere, vreau sa stiu si cu cine m-am asociat! Vreau sa vad numele colegilor mei, cei care sunt membri cu dreptul de a se folosi de numele asociatiei profesionale pe care si eu o sustin financiar, dar care nu au considerat ca la randul lor trebuie sa faca acelasi lucru pentru mine!
Sa indraznim a gandi mai departe. Cum poate o asociatie profesionala sa gandeasca, sa conceapa, sa puna in practica proiecte despre si pentru mediere si mediatori, cata vreme din punct de vedere legal, statutar sau cum vreti, nu are o politica suficient de corecta si ferma, prin care cei care nu-si onoreaza obligatiile de plata sa fie sanctionati? Cum poate functiona o astfel de asociatie?
Daca eu, care sunt membru al unei asociatii profesionale cu cotizatiile platite la zi, dupa doi ani am fost "rasplatita" cu un drept pe care oricum mi-l recunostea in mod neconditionat statutul de membru, atunci cum vor fi "premiati" cei care s-au facut ca ploua? Vor ramane in continuare perfect protejati sub umbreluta ignorantei generalizate?
Este atat de dificil ca, inainte de a va deghiza in purtatori de stindard si principialitate pe retelele de socializare, sau inainte de a va afisa ostentativ ultima "iesire" peste hotare, ori cea mai noua achizitie vestimentara in selfiuri ce lasa de dorit, sa va intrebati daca ati contribuit macar cu 10 lei lunar la promovarea medierii?
La ce bun sa mai ridicam pretentii de la altii? Si de ce sa le cerem sa fie deontologic corecti?
De ce as mai cotiza eu ca membru al unei asociatii profesionale, daca de pe urma eforturilor mele si a celor ca mine ar beneficia inclusiv cei care ignora regulile de bun simt ale conceptului de asociere? Si apoi, orice asociere necesita un scop, un tel si un sens comun! Ce altceva putem avea in comun, daca regulile de baza, respectul si echitatea, nu ne sunt comune?
Este adevarat, dragi colegi, uneori iti vine o pofta amara de revolta cand planurile de acasa ti-au fost spulberate de efectele si cerintele targului, si la fel de adevarata este si lehamitea care te napadeste cand vezi atata impotenta in jur, dar este oare corect ca din aceste considerente, modalitatea in care sa alegi sa te definesti ca profesionist sa fie indolenta, nepasarea si ignoranta? Este corect fata de cei cu care te-ai asociat?
Dar ce mai e corect in ziua de azi, veti spune!
Ei bine, corect este sa iti folosesti corect dreptul de vot! Corect este sa iti alegi corect colegii de asociatie! Corect este sa fii alaturi doar de cei care au fost corecti cu tine!
Cunoscatorii regulilor in materie de asociere, vor sti in mod sigur despre ce vorbesc!
luni, 16 iunie 2014
miercuri, 11 iunie 2014
MEDIEREA LA CUMPANA DINTRE ORGOLII SI CAPRICII
Cu parere de rau, astazi, mai mult decat in oricare alta zi, mi s-a intarit convingerea ca, indiferent care ar fi profesia, nivelul de educatie, numarul titlurilor academice, anii de experienta sau de studiu, oamenii raman la nivel de primate incapabile de autocontrol si respect.
Criteriile dupa care oamenii emit pareri despre oameni si fapte, nu au nicio legatura cu obiectivitatea, nici macar cu justetea, ci sunt criterii absolut aleatorii, nesigure, ce oscileaza in arealul cuprins intre subiectivismul feroce si interese de tot soiul.
Nu pot sa nu remarc, dealtfel nici nu am cum sa evit asta, ca pana si limbajul oamenilor a inceput sa contina o considerabila doza de vulgaritate, de o trivialitate extrema!
Nu voi face referire aici la profesie, nu voi face referire la calitatea de mediator, caci doar despre oameni voi vorbi azi! Este lipsit de importanta ca acestia sunt mediatori, profesionisti ai dreptului, profesionisti din media, experti in diverse domenii, si care pe langa toate "calitatile" lor dobandite in ani grei de scoala, o mai detin si pe aceea de profesor, formator, invatator, educator, in fine, persoana formata sa formeze! Este inutil sa vorbesc despre toate aceste "calitati" care dau valoare si distinctie individului in comparatie cu ceilalti indivizi! Omul si-a dorit de-a lungul timpului, prin educatie, sa se distinga de semenii lui, sa imbrace haina celui invatat in comparatie cu cel mai putin invatat! Si iata ca, desi asta poate parea o dovada de naivitate, desi am crezut pana azi ca oamenii educati isi depasesc conditia de indivizi, lucrurile stau de fapt altfel...
Nu putem avea nici macar asteptarea ca noi, oamenii, odata ce am trecut cu bine de perioadele grele ale istoriei, ca odata ce am avut in fata exemplul a generatii intregi de oameni care si-au sacrificat viitorul si idealurile, ei bine, nu putem nici macar spera ca am invatat ceva din toata experienta asta?
Si pentru ca sunt sigura ca spusele mele trebuie sa contina macar o nota explicativa care sa faca trimitere catre domeniul si contextul in care ne aflam (caci acesta a ramas si va ramane un spatiu alocat exclusiv medierii), voi "personaliza" cumva spusele mele astfel:
- De ce, dragi colegi mediatori va "loviti" unii pe altii?
- De ce, dragi colegi mediatori caracterizati in fel si chip pe toti cei care nu va insusesc punctele de vedere?
- Care sunt motivele pentru care, dragi mediatori, va imbranciti pe scara ipocriziei?
- De ce va abandonati bunul simt cu atata usurinta?
- De ce va considerati propriile interese mai presus de interesele altora ca voi?
- Cine dintre voi, dragi colegi mediatori, poate afirma ca este detinatorul adevarului absolut in materie de mediere? Dar in alte materii?
- Cati dintre voi puteti spune azi ca iubeste atat de mult profesia asta incat sa renunte la orgoliile personale pentru promovarea imaginii medierii in Romania?
- Cati dintre voi, dragi colegi mediatori, ar renunta la confortul material oferit de un salariu sigur, pentru a nu renunta azi la mediere?
- Cati faceti "sacrificiul" asta?
- Si daca tot sunteti si din cei care fac acest sacrificiu, considerati ca ati facut suficient?
- Sunteti voi, mediatorii, atat de coplesiti de propria neputinta incat ati ajuns sa va faceti rau unii altora, fara osebire?
- Nu mai avem motive de autocritica in vietile personale, astfel ca ne-am canalizat pe critica la si catre altii?
In cazul in care fiecare dintre noi ar avea capacitatea si ar gasi putere sa dea raspunsurile, am gasi noi timp sa raspundem si la o ultima intrebare, legata de motivele ce stau la baza determinarii noastre? Care sunt motivele ce ne-au determinat sa devenim mediatori? Si care ar fi motivele care nu ne lasa sa renuntam la a mai fi mediatori?
Au aceste motive legatura cu omul din noi?
Nu cumva oamenii buni sunt si mediatori buni, iar oamenii mai putin buni sunt mediatori mai putin buni? Nu cumva oamenii impaciuitori sunt si mediatori impaciuitori (rog a-mi fi permisa exprimarea)? Nu cumva oamenii duri sunt si mediatori duri?
Se cere cumva o noua definire a medierii, in functie de natura practicienilor? Sau acestia vor cu orice pret sa o scoata inafara practicilor restaurative, doar pentru ca ei, ca oameni nu mai au nimic de restaurat!?
Criteriile dupa care oamenii emit pareri despre oameni si fapte, nu au nicio legatura cu obiectivitatea, nici macar cu justetea, ci sunt criterii absolut aleatorii, nesigure, ce oscileaza in arealul cuprins intre subiectivismul feroce si interese de tot soiul.
Nu pot sa nu remarc, dealtfel nici nu am cum sa evit asta, ca pana si limbajul oamenilor a inceput sa contina o considerabila doza de vulgaritate, de o trivialitate extrema!
Nu voi face referire aici la profesie, nu voi face referire la calitatea de mediator, caci doar despre oameni voi vorbi azi! Este lipsit de importanta ca acestia sunt mediatori, profesionisti ai dreptului, profesionisti din media, experti in diverse domenii, si care pe langa toate "calitatile" lor dobandite in ani grei de scoala, o mai detin si pe aceea de profesor, formator, invatator, educator, in fine, persoana formata sa formeze! Este inutil sa vorbesc despre toate aceste "calitati" care dau valoare si distinctie individului in comparatie cu ceilalti indivizi! Omul si-a dorit de-a lungul timpului, prin educatie, sa se distinga de semenii lui, sa imbrace haina celui invatat in comparatie cu cel mai putin invatat! Si iata ca, desi asta poate parea o dovada de naivitate, desi am crezut pana azi ca oamenii educati isi depasesc conditia de indivizi, lucrurile stau de fapt altfel...
Nu putem avea nici macar asteptarea ca noi, oamenii, odata ce am trecut cu bine de perioadele grele ale istoriei, ca odata ce am avut in fata exemplul a generatii intregi de oameni care si-au sacrificat viitorul si idealurile, ei bine, nu putem nici macar spera ca am invatat ceva din toata experienta asta?
Si pentru ca sunt sigura ca spusele mele trebuie sa contina macar o nota explicativa care sa faca trimitere catre domeniul si contextul in care ne aflam (caci acesta a ramas si va ramane un spatiu alocat exclusiv medierii), voi "personaliza" cumva spusele mele astfel:
- De ce, dragi colegi mediatori va "loviti" unii pe altii?
- De ce, dragi colegi mediatori caracterizati in fel si chip pe toti cei care nu va insusesc punctele de vedere?
- Care sunt motivele pentru care, dragi mediatori, va imbranciti pe scara ipocriziei?
- De ce va abandonati bunul simt cu atata usurinta?
- De ce va considerati propriile interese mai presus de interesele altora ca voi?
- Cine dintre voi, dragi colegi mediatori, poate afirma ca este detinatorul adevarului absolut in materie de mediere? Dar in alte materii?
- Cati dintre voi puteti spune azi ca iubeste atat de mult profesia asta incat sa renunte la orgoliile personale pentru promovarea imaginii medierii in Romania?
- Cati dintre voi, dragi colegi mediatori, ar renunta la confortul material oferit de un salariu sigur, pentru a nu renunta azi la mediere?
- Cati faceti "sacrificiul" asta?
- Si daca tot sunteti si din cei care fac acest sacrificiu, considerati ca ati facut suficient?
- Sunteti voi, mediatorii, atat de coplesiti de propria neputinta incat ati ajuns sa va faceti rau unii altora, fara osebire?
- Nu mai avem motive de autocritica in vietile personale, astfel ca ne-am canalizat pe critica la si catre altii?
In cazul in care fiecare dintre noi ar avea capacitatea si ar gasi putere sa dea raspunsurile, am gasi noi timp sa raspundem si la o ultima intrebare, legata de motivele ce stau la baza determinarii noastre? Care sunt motivele ce ne-au determinat sa devenim mediatori? Si care ar fi motivele care nu ne lasa sa renuntam la a mai fi mediatori?
Au aceste motive legatura cu omul din noi?
Nu cumva oamenii buni sunt si mediatori buni, iar oamenii mai putin buni sunt mediatori mai putin buni? Nu cumva oamenii impaciuitori sunt si mediatori impaciuitori (rog a-mi fi permisa exprimarea)? Nu cumva oamenii duri sunt si mediatori duri?
Se cere cumva o noua definire a medierii, in functie de natura practicienilor? Sau acestia vor cu orice pret sa o scoata inafara practicilor restaurative, doar pentru ca ei, ca oameni nu mai au nimic de restaurat!?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)