Inainte de a vorbi despre respectul fata de profesie, ar fi bine sa facem o analiza a respectului de sine.
Cineva spunea la un moment dat ca detii adevarata putere atunci cand stapanesti respectul si disciplina de sine. Iar respectul de sine, de multe ori, se reflecta in actiunile noastre, in alegerile pe care le facem, in deciziile pe care le luam, si de ce nu, in felul in care relationam cu semenii.
Reactiile pe care atitudinea si alegerile noastre le genereaza, pot fi un bun barometru al nivelului de stima, respect si consideratie pe care ni le acordam. Si atunci cand alegerile noastre au legatura cu profesia, in mare masura respectul acordat acesteia are un impact enorm asupra noastra ca indivizi responsabili si maturi.
Atunci cand descoperi ca vocatia ta este bine reprezentata de o anumita profesie, caci te regasesti si te pliezi perfect cu anumite principii si precepte, respectul fata de aceasta creste, avand drept exponent gradul de apreciere si admiratie fata de profesia ta!
Alegi sa practici doar acea profesie care iti aduce multumire de sine! Practici o activitate menita sa te inalte, sa iti dea satisfactie, sa iti aduca in suflet bucurie, insa in egala masura sa-ti dea prilejul de a-ti descoperi si dezvolta aptitudini neexplorate, pe langa satisfactiile de ordin intelectual si de ce nu, de ordin material. Doar oamenii cu adevarat liberi reusesc a face in mod constient aceasta alegere, ceilalti fiind doar norocosi.
Respectul pe care il acordam profesiei se materializeaza si prin comportamentul nostru fata de imaginea si reputatia acesteia. Nu putem ignora faptul ca imaginea profesiei este o obligatie pentru noi toti, caci atunci cand am avut libertatea de a alege o profesie respectata, ne-am asumat inclusiv sa mentinem acest nivel al stimei, si sa-l transmitem mai departe cu imbunatatiri daca este cazul! Cata vreme ne-am bucurat de ponderabilitatea cu o categorie profesionala stimata, avem cel putin obligatia morala de a respecta starea de fapt in care am ales sa ne aflam.
Profesia de mediator este, asa cum ne place sa spunem, una nobila. Din ce ne dam seama de aceasta? Din faptul ca mediatorul este un om de valoare? Din faptul ca da valoare? Sa fie oare vorba si despre oamenii in slujba carora mediatorul a inteles sa se afle, prin profesia sa?
Ne place, deasemenea cum suna cand spunem despre noi ca prestam o actiune in folosul si interesul nemijlocit al oamenilor! Se poate realiza asta fara respect pentru oameni? Cum sa ofere valoare un om care nu respecta valorile umane?
Atunci cand afirmam ca medierea este o alternativa la calea clasica a justitiei, trebuie sa ne asumam ca alternativa sa ofere cel putin nivelul de respect de care se bucura justitia clasica! Cum putem sa facem asta? Admitand ca sta in puterea noastra, admitand ca in primul rand nu trebuie sa permitem jumatati de masura in evaluare si pregatirea noastra, improvizatii la respect, evadari de la regula bunului simt, delimitandu-ne si lepadandu-ne de cei care ne degradeaza profesia, luand atitudine fata de cei care ii incalca principiile!
Daca vrem sa avem un cuvant de spus, sa nu mai fim tratati cu indiferenta si din cand in cand cu condescendenta, daca vrem sa dobandim respectul celor din jur, trebuie sa avem masura propriilor actiuni, controlul si responsabilitatea faptelor noastre, si nu in ultimul rand sa ne educam in spiritul respectului fata de noi si profesia noastra!
Este de la sine inteles ca doar asa vom avea parte si de increderea atat de necesara!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu