miercuri, 11 iunie 2014

MEDIEREA LA CUMPANA DINTRE ORGOLII SI CAPRICII

Cu parere de rau, astazi, mai mult decat in oricare alta zi, mi s-a intarit convingerea ca, indiferent care ar fi profesia, nivelul de educatie, numarul titlurilor academice, anii de experienta sau de studiu, oamenii raman la nivel de primate incapabile de autocontrol si respect.
Criteriile dupa care oamenii emit pareri despre oameni si fapte, nu au nicio legatura cu obiectivitatea, nici macar cu justetea, ci sunt criterii absolut aleatorii, nesigure, ce oscileaza in arealul cuprins intre subiectivismul feroce si interese de tot soiul.
Nu pot sa nu remarc, dealtfel nici nu am cum sa evit asta, ca pana si limbajul oamenilor a inceput sa contina o considerabila doza de vulgaritate, de o trivialitate extrema!
Nu voi face referire aici la profesie, nu voi face referire la calitatea de mediator, caci doar despre oameni voi vorbi azi! Este lipsit de importanta ca acestia sunt mediatori, profesionisti ai dreptului, profesionisti din media, experti in diverse domenii, si care pe langa toate "calitatile" lor dobandite in ani grei de scoala, o mai detin si pe aceea de profesor, formator, invatator, educator, in fine, persoana formata sa formeze! Este inutil sa vorbesc despre toate aceste "calitati" care dau valoare si distinctie individului in comparatie cu ceilalti indivizi! Omul si-a dorit de-a lungul timpului, prin educatie, sa se distinga de semenii lui, sa imbrace haina celui invatat in comparatie cu cel mai putin invatat! Si iata ca, desi asta poate parea o dovada de naivitate, desi am crezut pana azi ca oamenii educati isi depasesc conditia de indivizi, lucrurile stau de fapt altfel...
Nu putem avea nici macar asteptarea ca noi, oamenii, odata ce am trecut cu bine de perioadele grele ale istoriei, ca odata ce am avut in fata exemplul a generatii intregi de oameni care si-au sacrificat viitorul si idealurile, ei bine, nu putem nici macar spera ca am invatat ceva din toata experienta asta?

Si pentru ca sunt sigura ca spusele mele trebuie sa contina macar o nota explicativa care sa faca trimitere catre domeniul si contextul in care ne aflam (caci acesta a ramas si va ramane un spatiu alocat exclusiv medierii), voi "personaliza" cumva spusele mele astfel:
- De ce, dragi colegi mediatori va "loviti" unii pe altii?
- De ce, dragi colegi mediatori caracterizati in fel si chip pe toti cei care nu va insusesc punctele de vedere?
- Care sunt motivele pentru care, dragi mediatori, va imbranciti pe scara ipocriziei?
- De ce va abandonati bunul simt cu atata usurinta?
- De ce va considerati propriile interese mai presus de interesele altora ca voi?
- Cine dintre voi, dragi colegi mediatori, poate afirma ca este detinatorul adevarului absolut in materie de mediere? Dar in alte materii?
- Cati dintre voi puteti spune azi ca iubeste atat de mult profesia asta incat sa renunte la orgoliile personale pentru promovarea imaginii medierii in Romania?
- Cati dintre voi, dragi colegi mediatori, ar renunta la confortul material oferit de un salariu sigur, pentru a nu renunta azi la mediere?
- Cati faceti "sacrificiul" asta?
- Si daca tot sunteti si din cei care fac acest sacrificiu, considerati ca ati facut suficient?
- Sunteti voi, mediatorii, atat de coplesiti de propria neputinta incat ati ajuns sa va faceti rau unii altora, fara osebire?
- Nu mai avem motive de autocritica in vietile personale, astfel ca ne-am canalizat pe critica la si catre altii?

In cazul in care fiecare dintre noi ar avea capacitatea si ar gasi putere sa dea raspunsurile, am gasi noi timp sa raspundem si la o ultima intrebare, legata de motivele ce stau la baza determinarii noastre? Care sunt motivele ce ne-au determinat sa devenim mediatori? Si care ar fi motivele care nu ne lasa sa renuntam la a mai fi mediatori?
Au aceste motive legatura cu omul din noi?
Nu cumva oamenii buni sunt si mediatori buni, iar oamenii mai putin buni sunt mediatori mai putin buni? Nu cumva oamenii impaciuitori sunt si mediatori impaciuitori (rog a-mi fi permisa exprimarea)? Nu cumva oamenii duri sunt si mediatori duri?

Se cere cumva o noua definire a medierii, in functie de natura practicienilor? Sau acestia vor cu orice pret sa o scoata inafara practicilor restaurative, doar pentru ca ei, ca oameni nu mai au nimic de restaurat!?





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu