vineri, 28 noiembrie 2014

FORMATOR SAU MEMBRU CDM?

Este binecunoscut faptul ca printre atributiile principale ale Consiliului de Mediere, la art. 20 din Legea 192/2006, este prevazuta si aceea de a elabora standardele de formare in domeniul medierii. Deasemenea, tot in sarcina Consiliului de Mediere intra si autorizarea de programe de formare profesionala initiala si continua. Insa cea mai importanta pentru relevanta discutiei de fata este cea referitoare la intocmirea si actualizarea listei furnizorilor de formare profesionala in domeniul medierii.

Ceea ce m-a determinat sa dezvolt acest subiect sunt recentele discutii din mediul on-line, referitoare la cumulul de abilitati, aptitudini si conditii pe care trebuie sa le indeplineasca viitorii candidati la calitatea de membru al Consiliului de Mediere.

Consiliul de Mediere este o entitate autonoma cu personalitate juridica care se vrea a fi, asa cum este prevazut in lege, un organism preocupat eminamente de calitatea actului de mediere, de calitatea corpului profesional pe care il coordoneaza. Consiliul de Mediere a fost infiintat ca organism de interes public, si functioneaza si se organizeaza in baza Legii si a Regulamentului sau, in vederea organizarii activitatii de mediere din Romania.

Atentie! Principalul scop in vederea caruia a fost infiintat Consiliul de Mediere este cel de organizare a activitatii de mediere, si nu a altor tipuri de activitati, cum ar fi formarea profesionala a adultilor, organizarea de evenimente sau activitati ce tin de domeniul advertising-ului.

Prin urmare, cata vreme scopul primordial pentru care a fost necesara infiintarea acestui organism trebuie sa fie organizarea activitatii de mediere, este logic si de bun simt sa ne gandim ca aceasta activitate trebuie sa se reflecte in calitatea actului de mediere, ca produs finit, "livrat" in folosul si interesul publicului "beneficiar". Pentru ca produsul finit, in speta actul de mediere, sa indeplineasca standardele calitative cerute atat de legea romana, cat si de directivele europene, Consiliul de Mediere, prin membrii sai alesi, trebuie sa vegheze in primul rand la calitatea profesionala a  corpului de mediatori care "livreaza" produsul finit si nu la numarul acestora. Consiliul de mediere trebuie sa fie preocupat de calitatea profesionala a mediatorilor si nu de numarul lor!

Dar pentru ca acest fapt sa fie posibil, Consiliul de Mediere trebuie sa fie format din persoane care au ca interes primordial indeplinirea atributiilor acestui organism.

Odata ce intre atributiile sale de baza sta aceea de "intocmire si actualizare a listei furnizorilor de formare profesionala care au obtinut autorizarea", este absolut necesar ca in lista aceasta sa nu regasim chiar pe cei care trebuie sa o intocmeasca. Este de bun simt ca membrii Consiliului de Mediere sa nu isi autorizeze unii altora propriile scoli de formare, propriile programe de formare si propriii formatori! Indiferent cat de multa experienta ar avea acestia si indiferent cat de importanta ar fi pregatirea si implicarea furnizorilor de formare in bunul mers al medierii in Romania, formarea profesionala a mediatorilor nu trebuie sa se transforme in "afacerea" membrilor Consiliului de Mediere. Asta cu atat mai mult cu cat numarul de formatori in mediere de pe piata este unul redus, iar mare parte dintre ei sunt actuali si fosti membri ai Consiliului de Mediere.

Este adevarat ca nu exista incompatibilitate intre functia de membru al CdM si profesia de formator, cum nu exista incompatibilitate intre functia de membru CdM si cea de profesor. Dar asta nu inseamna ca membrii CdM pot fi in mod automat, obligatoriu si exclusiv, furnizorii de formare in materie de mediere, acreditati si recunoscuti de organismul pe care ei insisi il formeaza.

Insa pentru a destrama orice urma de neclaritate, trebuie sa analizam toate aspectele acestei probleme, incercand o abordare putin retorica. Astfel:

1. Exista membri in CdM care sunt si formatori in mediere?

2. Daca da, acestia au fost autorizati de chiar organismul pe care il formeaza, respectiv CdM? 

3. Autorizarea programelor de formare se face in conformitate cu respectarea tuturor conditiilor si standardelor impuse de OG 129/2000 privind formarea profesionala a adultilor, republicata in  Monitorul Oficial, Partea I nr. 110/13 febr. 2014?

4. Furnizorii de formare din domeniul medierii, prin programele pe care le deruleaza, programe care sunt autorizate de CdM, se afla in raporturi comerciale ori de munca cu formatorii care sunt si membri ai CdM? 


5. Programele de formare din domeniul medierii, fie ca este vorba de formare initiala, fie ca este vorba de formare continua a mediatorilor, aduc foloase materiale furnizorilor de formare si implicit formatorilor care le deruleaza sub autorizarea CdM?

6. Daca da, acesti formatori in domeniul medierii, pot avea ei si calitatea de membri ai CdM fara sa intre astfel sub incidenta a ceea ce in termeni juridici se numeste "conflict de interese"?
Pentru o corecta analiza, potrivit art. 301 din Codul penal, conflictul de interese este definit astfel:

"(1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obţinut, direct sau indirect, un folos patrimonial, pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori pentru un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică."

Prin urmare, tot ceea ce ramane de stabilit pe viitor, este sa se clarifice urmatoarele:

- daca prin infiintarea sa ca organism de interes public, Consiliul de Mediere intra sub "protectia"Art. 5 (1) alin. g) din Legea 188/1999 actualizata si republicata in 2014 privind Statutul functionarilor publici;

- daca membrii Consiliului de Mediere (organism de interes public) pot fi asimilati, in baza prerogativelor ce le sunt atribuite prin lege, acelei categorii de persoane care se afla in exercitarea unei functii publice prin punerea in executare a unor legi sau alte acte normative, sau de reprezentare a intereselor unei autoritati sau institutie publica;

- daca membrii CdM sunt responsabili de elaborarea unor proiecte, politici si strategii, programe, studii, analize si statistici necesare realizarii si implementarii unor politici publice (sau de interes public).

Desi prin legea care reglementeaza profesia, membrii Consiliului de Mediere nu sunt asimilati si nu au statut de functionari publici, dar reprezinta totusi un organism de interes public, ei au responsabilitatea, obligatia, de a se supune tuturor celorlalte acte normative si reglementari in materie de conflict de interese.

Chiar daca profesia este una liberala, acesta nu poate fi un argument in sprijinul acceptarii unei stari de ambiguitate, legata de modalitatea in care sunt acordate autorizatiile de formare in materie de mediere!

Daca dupa analizarea tuturor acestor aspecte, ajungem la concluzia ca exista temei juridic sau de alta natura, ca membrii Consiliului de Mediere se afla intr-o situatie clara de incompatibilitate, atunci ei nu trebuie, sub nicio forma, dar mai ales in aceasta circumstanta, sa indeplineasca cumulat cele doua calitati: aceea de membru al unui organism responsabil de calitatea actului de formare initiala si continua a profesionistilor din domeniul medierii, si aceea de furnizor al acestui act de formare!

Incompatibilitatea in care se afla membrii CdM in dubla lor calitate de furnizori de formare si organism de autorizare a furnizorului de formare, este asemanatoare celei in care se afla oficialii publici, care, dupa definitia data de Recomandarea 10/2000 a Comitetului de Ministri al Consiliului Europei, "se afla in conflict de interese atunci când, în virtutea funcției publice pe care o ocupă iau o decizie sau participă la luarea unei decizii cu privire la care au și un interes personal."

Este de apreciat experienta, profesionalismul si calitatea umana a unor cunoscuti formatori in domeniul medierii, care au pus bazele formarii unui intreg corp profesional de specialisti in tehnici avansate de comunicare si analiza de conflict, dar in aceeasi masura, acestia trebuie sa isi asume luarea deciziei de formare a corpului profesional. Asumarea luarii acestei decizii se afla in relatie directa si intrinseca cu interesul personal al furnizorului de formare, care este preocupat de obtinerea unui castig de natura materiala si de imagine in urma activitatii sale, si nu de calitatea actului de formare.

Ori daca formatorii in domeniul medierii sunt interesati ca, pe langa obtinerea rezultatului scontat, si anume aplicarea si implementarea programelor de formare, sa obtina si remunerarea conforma a activitatii lor, este obligatoriu ca drumul, calea si mijloacele atingerii acestor target-uri sa nu le fie facilitata de ei insisi in calitate de decidenti, membri ai organismului responsabil, sau de apropiatii lor, in aceeasi calitate!

Sa ne imaginam ca alesii nostri, membri ai aparatului administrativ central sau local ar avea in acelasi timp si calitatea de beneficiar si pe cea de prestator in contractele de prestari servicii cu entitatile pe care le reprezinta, si ar avea posibilitatea sa isi negocieze in aceasta dubla calitate, conditiile contractuale!

Prin urmare, pe langa toate conditiile impuse de lege, pe langa aptitudinile si calitatile intelectuale, profesionale si evident, morale, pe care trebuie sa le indeplineasca cei care doresc a fi alesii mediatorilor in Consiliul de Mediere, acestia trebuie sa aiba in vedere sa nu se afle in situatii de vadit conflict de interese, si sa nu genereze prin actiunile si deciziile lor un climat de neincredere prin afisarea unei atitudini de lipsa de consideratie fata de profesie si profesionistii medierii!

De aceea, provocarea pe care trebuie sa o adreseze corpul profesional tuturor membrilor Consiliului de Mediere (actuali si viitori), trebuie sa fie aceea de a incredinta formarea profesionala initiala a mediatorilor unui organism neutru, cu experienta si traditie in domeniu, sa permita ca formarea continua a mediatorilor sa fie preluata si de Universitati de prestigiu, sa recunoasca mediatorilor dreptul de a alege ca formarea si desavarsirea lor profesionala sa fie o decizie personala libera si nu o obligatie de acumulare de puncte.

Ceea ce trebuie sa defineasca aceasta profesie, inainte de toate ca si conditie sinequanon, si pentru ca ea sa supravietuiasca, trebuie sa fie calitatea profesionala a corpului profesional. Iar aceasta nu poate fi lasata nici pe plan secund, si nici la dispozitia amatorismului si cu atat mai putin la dispozitia oportunismului de ocazie! Numai asa vom dobandi credibilitatea clientilor si a colaboratorilor nostri!



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu