COVORUL ROSU VS COVORUL LUI ALADIN

Nu stiu de ce, dar in ultima vreme, de fiecare data cand ma gandesc la cuvantul "gala", imi vine in minte imaginea unui spectacol de un festivism ieftin, care are mai degraba conotatie de intrecere in ring, cu tot ce presupune asta (miros intepator si acru, prosoape aruncate la tot pasul si domnisoare cu tinute sumare in pauze interminabile), decat solemnitate si covor rosu!

Sa fie de vina saturatia, lehamitea ce a cuprins spatiul acesta, fata de tot ceea ce in mod traditional ar fi trebuit respectat? Ideea de "gala" sa fie de vina? Faptul ca vine din timpuri in care se punea pret pe calitate si nu cantitate, pe "must be" si nu pe "must have"?

Atunci cand te gandesti la ceea ce inseamna organizarea si desfasurarea unei gale, trebuie sa te gandesti la organizarea unui eveniment deosebit prin stralucire, importanta, relevanta, fast, glamour, eleganta, iar cand ai in vedere nominalizarile si premierea in cadrul unei gale, trebuie sa te gandesti neaparat la premierea si nominalizarea celor mai buni dintre cei buni, la aprecierea valorii si activitatii unor personalitati absolut remarcabile, a unor oameni care au avut rezultate fenomenale, recunoscute in diverse medii, dar mai ales, confirmate si notificate prin efectele produse! 

Atunci cand treci pe langa oameni care au fost premiati in cadrul unei gale, atunci cand cunosti astfel de oameni, trebuie sa te consideri o persoana privilegiata, pur si simplu, si nu sa te intrebi de ce iti vine in minte ideea de spectacol sportiv cu miros de fasole batuta si sarmalute!

Sau stai pe margine si te intrebi: "Am devenit oare o persoana pretentioasa si am asteptari prea mari de la altii, sau in ziua de azi, notiuni si sintagme precum "merit autentic", "elita", "valoare", "idei inovatoare", si-au pierdut sensul? E gresit sa gandesti ca atunci cand cineva este premiat pentru activitatea sa, in mod logic ar trebui sa stie toata comunitatea care sunt rezultatele muncii sale, care sunt meritele sale intr-un domeniu sau altul?"

Despre ce vorbim aici? Vorbim despre gale si nominalizari fara substanta, fara criterii si fara sens, vorbim despre nominalizati si cum au ajuns ei acolo, vorbim despre calitate si lipsa acesteia, despre premiati dar nu si despre premianti, vorbim despre fasole si bufet suedez, despre Feti Frumosi si Ilene Cosanzene! Vorbim despre orice, dar din nefericire, cu greu putem vorbi si despre a dovedi prin documente, acte si fapte notabile, ca fiecare isi merita atat nominalizarea, dar mai ales premiul! Cei care o pot face, sa o faca negresit, de dragul ideii de gala, si de dragul diplomei pe care si-au agatat-o deja pe perete! Diploma trebuie sa ofere raspuns la minim urmatoarele intrebari: "Ce am realizat ca sa merit o diploma pe acest perete?" sau "Cand am realizat activitatea?" sau "Ce documentatie transparenta, publica, oficiala, imi oglindeste meritele?" sau "Ce dovezi concrete cu privire la impactul activitatii premiate pot sa aduc?" sau "Ce dovezi am de la grupul tinta pentru care am realizat activitatea premiata?"
Cei care nu pot dovedi cum au ajuns ei sa merite un premiu sau altul, probabil ca nu se vor invrednici doar sa taca, ci se vor repezi sa organizeze ei insisi o gala, de aceeasi factura, in care ii vor premia pe organizatorii de anul acesta! 

Si uite asa, nici galele nu vor mai fi ce au fost odata! Si uite asa, se trezesc mediatorii de pe covorul rosu, pe covorul lui Aladin!