duminică, 26 octombrie 2014
SCRISOARE DESCHISA CATRE MEMBRII CONSILIULUI DE MEDIERE
Stimati colegi, dragi membri ai Consiliului de mediere,
Ma adresez domniilor voastre in calitate de mediator autorizat de acest organism, dar si ca profesionist care a inteles sa isi exercite profesia intr-un cadru reglementat si bine organizat. Fac parte dintr-un corp profesional respectabil, alaturi de alte mii de mediatori care merita aprecierea si respectul meu, si care, va asigur, sunt mandri, fiecare in felul de manifestare dorit, de faptul ca sunt mediatori.
Nu pot afirma ca ma exprim si in numele colegilor mei, insa sunt convinsa ca punctul meu de vedere reprezinta cel putin ideile gandite, daca nu si exprimate, de multi dintre ei.
Nu fac parte dintre cei care v-au onorat cu votul lor la inceputul mandatului de membru, insa imi permit ca in numele decentei si a bunului-simt, in numele profesiei pe care o reprezentati, sa va conjur a lua cu precadere seama la ceea ce legea va indrituieste sa fiti, si nu la mai mult! Si nu la altceva! Va rog, asadar, cu staruinta sa va aplecati mai degraba asupra prerogativelor ce v-au fost oferite de lege, dar si prin pozitia ce ati obtinut cu ajutorul mediatorilor, atunci cand acestia v-au girat prin vot cu increderea, demnitatea si priceperea lor! Toti acesti oameni v-au numit reprezentantii lor! Tocmai de aceea, si pentru acestia, dar si din respect pentru increderea ce ei v-au oferit, vorbele mele vor doza acelasi nivel de respect! Din aceleasi considerente, acest articol se doreste a fi un indemn la echilibru, la cumpatarea vorbelor, la evaluarea pozitiei in care va aflati, la o analiza foarte ferma si serioasa a activitatii dumneavoastra! Fiecare in parte, sunt convinsa, va faceti un bilant personal al realizarilor ca membru CdM, si tot la fel de convinsa sunt ca nu aveti a va face niciun fel de repros. Evident, motivele si motivatiile fiecaruia dintre domniile voastre atunci cand veti trage linie si veti analiza ceea ce ati reusit sa obtineti intr-un mandat prelungit, va apartin, iar noi nu suntem in masura sa analizam calitatea sau veridicitatea lor. Doar faptele vorbesc, spunea un mare invatat contemporan mie! Iar eu as completa aici, adaugand: Medierea este astazi, oglinda noastra ca mediatori, si a domniilor voastre ca reprezentanti ai mediatorilor, in egala masura!
Noi, mediatorii, asistam la un "travaliu" prelungit al acestei profesii, dintr-o mama incepatoare, iar cei care ar trebui sa ii dea astazi o mana de ajutor, se preocupa, din pacate, mai degraba de "nasirea" copilului, decat de nasterea lui! Nu sunteti nasii de botez ai medierii! In cazul in care nu va regasiti in toata povestea asta, va anunt ca v-a revenit rolul de moasa, stimati membri ai CdM! Este un rol cu mult mai important, vital pentru mediere! Nu va transformati si nu va confundati cu ursitoarele ei!
Mai devreme am gasit o pilda foarte interesanta, si imi permit sa o redau aici, caci vine in sprijinul nostru....
Marcus Porcius Cato (politician si admirator al curentului numit "Stoic philosophy", un excelent orator, cunoscut pentru tenacitatea si integritatea sa morala, dar si un indarjit luptator impotriva coruptiei cu care se confrunta Roma antica in perioada Primului Triumvirat), in timpul unei pledoarii a fost apostrofat si scuipat de catre Lentulus, un personaj intrigant şi necumpătat. M. P. Cato, cunoscut pentru reactiile sale echilibrate si pline de intelepciune, s-a sters pe fata si a spus „Voi declara în fata tuturor, Lentulus, ca se însala cei care spun ca nu ai gura!".
Revenind la ale noastre, dragi membri ai Consiliului de mediere, va anunt ca, desi nu am avut ocazia sa va acord si votul, am luat hotararea ca pana la sfarsitul mandatului vostru sa va insarcinez cu increderea mea, dar si cu responsabilitile mele, cu respectul meu, dar si cu asteptarile mele! Va insarcinez cu experienta mea de viata, dar mai ales cu dorinta mea de perfectionare profesionala! Va ofer prerogativele reprezentarii mele ca si mediator, si va dedic toate reusitele si esecurile mele profesionale de mediator!
Si trebuie sa recunosc, ma uimeste curajul vostru de a va asuma toate astea, cum deasemenea, nu ma lasa indiferenta capacitatea voastra de a constientiza si de a privi cu detasare implicarea si eforturile atator mii de oameni, si va admir echidistanta si felul in care nu va lasati afectati emotional de raspunderea uriasa pe care o purtati!
Pe de alta parte, stimati membri ai Consiliului de mediere, am vazut, iata, cu totii, ca ati dovedit, ca si Lentulus, ca "aveti gura"! Asteptam de acum inainte, in baza prerogativelor cu care ati fost insarcinati, sa dovediti ca aveti mai mult decat atat! Nu ne dezamagiti!
Iar la final de mandat, dupa ce veti face bilantul si balanta actiunilor si faptelor voastre, dupa ce veti analiza daca v-ati indeplinit sarcinile pentru care ati fost desemnati, dupa ce, cu siguranta veti raspunde miilor de intrebari dar si mesajelor de apreciere, ei bine, la sfarsit veti primi si admiratia mea daca veti dovedi, pe langa toate celelalte, ca veti avea capacitatea si taria de caracter de a ramane in continuare mediatori, alaturi de colegii de breasla!
Va doresc mult succes!
Mediator Daniela V. Stefanescu
luni, 16 iunie 2014
MANIFEST PENTRU RESPECT, sau "Spune-mi in ce asociatie esti, ca sa-ti spun ce drepturi ai!"
La intrarea in profesie, fiecare mediator afla ca trebuie sa faca parte dintr-o asociatie profesionala, ca si conditie sinequanon! O "cerinta" mai mult sau mai putin discutabila.... Insa, in definitiv n-ar fi nimic rau, cata vreme fiecare, proaspat aspirant la aflarea tainelor medierii, gandeste ca este de preferat o asociere cu breasla, mai degraba, decat lipsa acesteia. Si apoi, intotdeauna, inceputurile se dovedesc a fi insotite de sudoarea integrarii in sistem, prin urmare, salutara si binevenita ideea de aderare la o asociatie.
Toate bune si frumoase, pana ce descoperi ca din exces de corectitudine, esti printre cei putini care au inteles ca a face parte dintr-o organizatie vine la pachet cu datoria de onoare de a-ti achita inclusiv cotizatia lunara de membru. Afli inclusiv ca respectul cu care iti tratezi colegii de organizatie nu iti este "livrat" cu aceeasi masura.
Te intrebi: "Sa se fi schimbat regulile fara ca tu sa stii despre asta? Sa fi fost regulile facute doar pentru unii? Nu sunt conditiile de aderare destul de "statutar-valabile" pentru toti membrii asociatiei? Este nevoie de tine in asociatia profesionala doar pentru a cotiza lunar, sau mai este si altceva? Daca sunt atat de putini cei care inteleg sa-si achite obligatiile banesti, si atat de multi cei care nu o fac, atunci mai sunt si alte criterii de acceptare ca membru intr-o asociatie cu un trecut ce se vrea a fi istoric si insemnat in domeniu? Daca da, atunci care sunt aceste criterii? Sa fie nivelul de implicare, sa fie ideile si proiectele, sa fie bagajul de cunoastere, influenta in grupuri cheie, sa fie puterea, starea de vip in diverse medii?"
Sau iti vine cu greu sa te intrebi: "E absolut necesar ca setul meu de valori sa corespunda tuturor tipologiilor umane doar din considerentul ca apartinem aceleiasi categorii profesionale? E bine sa fiu parte a unui sistem pentru care conteaza doar ca ma aflu pe o lista la categoria "membri titulari care au achitat integral taxa de aderare si cotizatia datorata pana la data de 31 Dec. 2013"? Sa fiu fericit si multumit, impacat cu mine insumi, eu, omul iata, integru si ... cu drept de vot? Mi-am castigat dreptul la vot pentru ca am fost corect fata de mine si profesie?"
Dar nu era mai bine sa nu stiu ca am castigat ceva? Pentru ca acum, cand vad ca normalitatea este afisata pe panoul de onoare, stau si ma intreb unde este panoul de blam?! Vreau, ba nu, in mod sigur invoc categoric, sa aflu si nominalizatii la categoria "ne doare in cot de voi si cotizatiile voastre"!
Macar asa voi sti cu cine sunt "asimilata" in demersul meu de a ma asocia! Si pe buna dreptate, invocand dreptul de care am inteles ca trebuie sa ma folosesc, acela de asociere, vreau sa stiu si cu cine m-am asociat! Vreau sa vad numele colegilor mei, cei care sunt membri cu dreptul de a se folosi de numele asociatiei profesionale pe care si eu o sustin financiar, dar care nu au considerat ca la randul lor trebuie sa faca acelasi lucru pentru mine!
Sa indraznim a gandi mai departe. Cum poate o asociatie profesionala sa gandeasca, sa conceapa, sa puna in practica proiecte despre si pentru mediere si mediatori, cata vreme din punct de vedere legal, statutar sau cum vreti, nu are o politica suficient de corecta si ferma, prin care cei care nu-si onoreaza obligatiile de plata sa fie sanctionati? Cum poate functiona o astfel de asociatie?
Daca eu, care sunt membru al unei asociatii profesionale cu cotizatiile platite la zi, dupa doi ani am fost "rasplatita" cu un drept pe care oricum mi-l recunostea in mod neconditionat statutul de membru, atunci cum vor fi "premiati" cei care s-au facut ca ploua? Vor ramane in continuare perfect protejati sub umbreluta ignorantei generalizate?
Este atat de dificil ca, inainte de a va deghiza in purtatori de stindard si principialitate pe retelele de socializare, sau inainte de a va afisa ostentativ ultima "iesire" peste hotare, ori cea mai noua achizitie vestimentara in selfiuri ce lasa de dorit, sa va intrebati daca ati contribuit macar cu 10 lei lunar la promovarea medierii?
La ce bun sa mai ridicam pretentii de la altii? Si de ce sa le cerem sa fie deontologic corecti?
De ce as mai cotiza eu ca membru al unei asociatii profesionale, daca de pe urma eforturilor mele si a celor ca mine ar beneficia inclusiv cei care ignora regulile de bun simt ale conceptului de asociere? Si apoi, orice asociere necesita un scop, un tel si un sens comun! Ce altceva putem avea in comun, daca regulile de baza, respectul si echitatea, nu ne sunt comune?
Este adevarat, dragi colegi, uneori iti vine o pofta amara de revolta cand planurile de acasa ti-au fost spulberate de efectele si cerintele targului, si la fel de adevarata este si lehamitea care te napadeste cand vezi atata impotenta in jur, dar este oare corect ca din aceste considerente, modalitatea in care sa alegi sa te definesti ca profesionist sa fie indolenta, nepasarea si ignoranta? Este corect fata de cei cu care te-ai asociat?
Dar ce mai e corect in ziua de azi, veti spune!
Ei bine, corect este sa iti folosesti corect dreptul de vot! Corect este sa iti alegi corect colegii de asociatie! Corect este sa fii alaturi doar de cei care au fost corecti cu tine!
Cunoscatorii regulilor in materie de asociere, vor sti in mod sigur despre ce vorbesc!
Toate bune si frumoase, pana ce descoperi ca din exces de corectitudine, esti printre cei putini care au inteles ca a face parte dintr-o organizatie vine la pachet cu datoria de onoare de a-ti achita inclusiv cotizatia lunara de membru. Afli inclusiv ca respectul cu care iti tratezi colegii de organizatie nu iti este "livrat" cu aceeasi masura.
Te intrebi: "Sa se fi schimbat regulile fara ca tu sa stii despre asta? Sa fi fost regulile facute doar pentru unii? Nu sunt conditiile de aderare destul de "statutar-valabile" pentru toti membrii asociatiei? Este nevoie de tine in asociatia profesionala doar pentru a cotiza lunar, sau mai este si altceva? Daca sunt atat de putini cei care inteleg sa-si achite obligatiile banesti, si atat de multi cei care nu o fac, atunci mai sunt si alte criterii de acceptare ca membru intr-o asociatie cu un trecut ce se vrea a fi istoric si insemnat in domeniu? Daca da, atunci care sunt aceste criterii? Sa fie nivelul de implicare, sa fie ideile si proiectele, sa fie bagajul de cunoastere, influenta in grupuri cheie, sa fie puterea, starea de vip in diverse medii?"
Sau iti vine cu greu sa te intrebi: "E absolut necesar ca setul meu de valori sa corespunda tuturor tipologiilor umane doar din considerentul ca apartinem aceleiasi categorii profesionale? E bine sa fiu parte a unui sistem pentru care conteaza doar ca ma aflu pe o lista la categoria "membri titulari care au achitat integral taxa de aderare si cotizatia datorata pana la data de 31 Dec. 2013"? Sa fiu fericit si multumit, impacat cu mine insumi, eu, omul iata, integru si ... cu drept de vot? Mi-am castigat dreptul la vot pentru ca am fost corect fata de mine si profesie?"
Dar nu era mai bine sa nu stiu ca am castigat ceva? Pentru ca acum, cand vad ca normalitatea este afisata pe panoul de onoare, stau si ma intreb unde este panoul de blam?! Vreau, ba nu, in mod sigur invoc categoric, sa aflu si nominalizatii la categoria "ne doare in cot de voi si cotizatiile voastre"!
Macar asa voi sti cu cine sunt "asimilata" in demersul meu de a ma asocia! Si pe buna dreptate, invocand dreptul de care am inteles ca trebuie sa ma folosesc, acela de asociere, vreau sa stiu si cu cine m-am asociat! Vreau sa vad numele colegilor mei, cei care sunt membri cu dreptul de a se folosi de numele asociatiei profesionale pe care si eu o sustin financiar, dar care nu au considerat ca la randul lor trebuie sa faca acelasi lucru pentru mine!
Sa indraznim a gandi mai departe. Cum poate o asociatie profesionala sa gandeasca, sa conceapa, sa puna in practica proiecte despre si pentru mediere si mediatori, cata vreme din punct de vedere legal, statutar sau cum vreti, nu are o politica suficient de corecta si ferma, prin care cei care nu-si onoreaza obligatiile de plata sa fie sanctionati? Cum poate functiona o astfel de asociatie?
Daca eu, care sunt membru al unei asociatii profesionale cu cotizatiile platite la zi, dupa doi ani am fost "rasplatita" cu un drept pe care oricum mi-l recunostea in mod neconditionat statutul de membru, atunci cum vor fi "premiati" cei care s-au facut ca ploua? Vor ramane in continuare perfect protejati sub umbreluta ignorantei generalizate?
Este atat de dificil ca, inainte de a va deghiza in purtatori de stindard si principialitate pe retelele de socializare, sau inainte de a va afisa ostentativ ultima "iesire" peste hotare, ori cea mai noua achizitie vestimentara in selfiuri ce lasa de dorit, sa va intrebati daca ati contribuit macar cu 10 lei lunar la promovarea medierii?
La ce bun sa mai ridicam pretentii de la altii? Si de ce sa le cerem sa fie deontologic corecti?
De ce as mai cotiza eu ca membru al unei asociatii profesionale, daca de pe urma eforturilor mele si a celor ca mine ar beneficia inclusiv cei care ignora regulile de bun simt ale conceptului de asociere? Si apoi, orice asociere necesita un scop, un tel si un sens comun! Ce altceva putem avea in comun, daca regulile de baza, respectul si echitatea, nu ne sunt comune?
Este adevarat, dragi colegi, uneori iti vine o pofta amara de revolta cand planurile de acasa ti-au fost spulberate de efectele si cerintele targului, si la fel de adevarata este si lehamitea care te napadeste cand vezi atata impotenta in jur, dar este oare corect ca din aceste considerente, modalitatea in care sa alegi sa te definesti ca profesionist sa fie indolenta, nepasarea si ignoranta? Este corect fata de cei cu care te-ai asociat?
Dar ce mai e corect in ziua de azi, veti spune!
Ei bine, corect este sa iti folosesti corect dreptul de vot! Corect este sa iti alegi corect colegii de asociatie! Corect este sa fii alaturi doar de cei care au fost corecti cu tine!
Cunoscatorii regulilor in materie de asociere, vor sti in mod sigur despre ce vorbesc!
miercuri, 11 iunie 2014
MEDIEREA LA CUMPANA DINTRE ORGOLII SI CAPRICII
Cu parere de rau, astazi, mai mult decat in oricare alta zi, mi s-a intarit convingerea ca, indiferent care ar fi profesia, nivelul de educatie, numarul titlurilor academice, anii de experienta sau de studiu, oamenii raman la nivel de primate incapabile de autocontrol si respect.
Criteriile dupa care oamenii emit pareri despre oameni si fapte, nu au nicio legatura cu obiectivitatea, nici macar cu justetea, ci sunt criterii absolut aleatorii, nesigure, ce oscileaza in arealul cuprins intre subiectivismul feroce si interese de tot soiul.
Nu pot sa nu remarc, dealtfel nici nu am cum sa evit asta, ca pana si limbajul oamenilor a inceput sa contina o considerabila doza de vulgaritate, de o trivialitate extrema!
Nu voi face referire aici la profesie, nu voi face referire la calitatea de mediator, caci doar despre oameni voi vorbi azi! Este lipsit de importanta ca acestia sunt mediatori, profesionisti ai dreptului, profesionisti din media, experti in diverse domenii, si care pe langa toate "calitatile" lor dobandite in ani grei de scoala, o mai detin si pe aceea de profesor, formator, invatator, educator, in fine, persoana formata sa formeze! Este inutil sa vorbesc despre toate aceste "calitati" care dau valoare si distinctie individului in comparatie cu ceilalti indivizi! Omul si-a dorit de-a lungul timpului, prin educatie, sa se distinga de semenii lui, sa imbrace haina celui invatat in comparatie cu cel mai putin invatat! Si iata ca, desi asta poate parea o dovada de naivitate, desi am crezut pana azi ca oamenii educati isi depasesc conditia de indivizi, lucrurile stau de fapt altfel...
Nu putem avea nici macar asteptarea ca noi, oamenii, odata ce am trecut cu bine de perioadele grele ale istoriei, ca odata ce am avut in fata exemplul a generatii intregi de oameni care si-au sacrificat viitorul si idealurile, ei bine, nu putem nici macar spera ca am invatat ceva din toata experienta asta?
Si pentru ca sunt sigura ca spusele mele trebuie sa contina macar o nota explicativa care sa faca trimitere catre domeniul si contextul in care ne aflam (caci acesta a ramas si va ramane un spatiu alocat exclusiv medierii), voi "personaliza" cumva spusele mele astfel:
- De ce, dragi colegi mediatori va "loviti" unii pe altii?
- De ce, dragi colegi mediatori caracterizati in fel si chip pe toti cei care nu va insusesc punctele de vedere?
- Care sunt motivele pentru care, dragi mediatori, va imbranciti pe scara ipocriziei?
- De ce va abandonati bunul simt cu atata usurinta?
- De ce va considerati propriile interese mai presus de interesele altora ca voi?
- Cine dintre voi, dragi colegi mediatori, poate afirma ca este detinatorul adevarului absolut in materie de mediere? Dar in alte materii?
- Cati dintre voi puteti spune azi ca iubeste atat de mult profesia asta incat sa renunte la orgoliile personale pentru promovarea imaginii medierii in Romania?
- Cati dintre voi, dragi colegi mediatori, ar renunta la confortul material oferit de un salariu sigur, pentru a nu renunta azi la mediere?
- Cati faceti "sacrificiul" asta?
- Si daca tot sunteti si din cei care fac acest sacrificiu, considerati ca ati facut suficient?
- Sunteti voi, mediatorii, atat de coplesiti de propria neputinta incat ati ajuns sa va faceti rau unii altora, fara osebire?
- Nu mai avem motive de autocritica in vietile personale, astfel ca ne-am canalizat pe critica la si catre altii?
In cazul in care fiecare dintre noi ar avea capacitatea si ar gasi putere sa dea raspunsurile, am gasi noi timp sa raspundem si la o ultima intrebare, legata de motivele ce stau la baza determinarii noastre? Care sunt motivele ce ne-au determinat sa devenim mediatori? Si care ar fi motivele care nu ne lasa sa renuntam la a mai fi mediatori?
Au aceste motive legatura cu omul din noi?
Nu cumva oamenii buni sunt si mediatori buni, iar oamenii mai putin buni sunt mediatori mai putin buni? Nu cumva oamenii impaciuitori sunt si mediatori impaciuitori (rog a-mi fi permisa exprimarea)? Nu cumva oamenii duri sunt si mediatori duri?
Se cere cumva o noua definire a medierii, in functie de natura practicienilor? Sau acestia vor cu orice pret sa o scoata inafara practicilor restaurative, doar pentru ca ei, ca oameni nu mai au nimic de restaurat!?
Criteriile dupa care oamenii emit pareri despre oameni si fapte, nu au nicio legatura cu obiectivitatea, nici macar cu justetea, ci sunt criterii absolut aleatorii, nesigure, ce oscileaza in arealul cuprins intre subiectivismul feroce si interese de tot soiul.
Nu pot sa nu remarc, dealtfel nici nu am cum sa evit asta, ca pana si limbajul oamenilor a inceput sa contina o considerabila doza de vulgaritate, de o trivialitate extrema!
Nu voi face referire aici la profesie, nu voi face referire la calitatea de mediator, caci doar despre oameni voi vorbi azi! Este lipsit de importanta ca acestia sunt mediatori, profesionisti ai dreptului, profesionisti din media, experti in diverse domenii, si care pe langa toate "calitatile" lor dobandite in ani grei de scoala, o mai detin si pe aceea de profesor, formator, invatator, educator, in fine, persoana formata sa formeze! Este inutil sa vorbesc despre toate aceste "calitati" care dau valoare si distinctie individului in comparatie cu ceilalti indivizi! Omul si-a dorit de-a lungul timpului, prin educatie, sa se distinga de semenii lui, sa imbrace haina celui invatat in comparatie cu cel mai putin invatat! Si iata ca, desi asta poate parea o dovada de naivitate, desi am crezut pana azi ca oamenii educati isi depasesc conditia de indivizi, lucrurile stau de fapt altfel...
Nu putem avea nici macar asteptarea ca noi, oamenii, odata ce am trecut cu bine de perioadele grele ale istoriei, ca odata ce am avut in fata exemplul a generatii intregi de oameni care si-au sacrificat viitorul si idealurile, ei bine, nu putem nici macar spera ca am invatat ceva din toata experienta asta?
Si pentru ca sunt sigura ca spusele mele trebuie sa contina macar o nota explicativa care sa faca trimitere catre domeniul si contextul in care ne aflam (caci acesta a ramas si va ramane un spatiu alocat exclusiv medierii), voi "personaliza" cumva spusele mele astfel:
- De ce, dragi colegi mediatori va "loviti" unii pe altii?
- De ce, dragi colegi mediatori caracterizati in fel si chip pe toti cei care nu va insusesc punctele de vedere?
- Care sunt motivele pentru care, dragi mediatori, va imbranciti pe scara ipocriziei?
- De ce va abandonati bunul simt cu atata usurinta?
- De ce va considerati propriile interese mai presus de interesele altora ca voi?
- Cine dintre voi, dragi colegi mediatori, poate afirma ca este detinatorul adevarului absolut in materie de mediere? Dar in alte materii?
- Cati dintre voi puteti spune azi ca iubeste atat de mult profesia asta incat sa renunte la orgoliile personale pentru promovarea imaginii medierii in Romania?
- Cati dintre voi, dragi colegi mediatori, ar renunta la confortul material oferit de un salariu sigur, pentru a nu renunta azi la mediere?
- Cati faceti "sacrificiul" asta?
- Si daca tot sunteti si din cei care fac acest sacrificiu, considerati ca ati facut suficient?
- Sunteti voi, mediatorii, atat de coplesiti de propria neputinta incat ati ajuns sa va faceti rau unii altora, fara osebire?
- Nu mai avem motive de autocritica in vietile personale, astfel ca ne-am canalizat pe critica la si catre altii?
In cazul in care fiecare dintre noi ar avea capacitatea si ar gasi putere sa dea raspunsurile, am gasi noi timp sa raspundem si la o ultima intrebare, legata de motivele ce stau la baza determinarii noastre? Care sunt motivele ce ne-au determinat sa devenim mediatori? Si care ar fi motivele care nu ne lasa sa renuntam la a mai fi mediatori?
Au aceste motive legatura cu omul din noi?
Nu cumva oamenii buni sunt si mediatori buni, iar oamenii mai putin buni sunt mediatori mai putin buni? Nu cumva oamenii impaciuitori sunt si mediatori impaciuitori (rog a-mi fi permisa exprimarea)? Nu cumva oamenii duri sunt si mediatori duri?
Se cere cumva o noua definire a medierii, in functie de natura practicienilor? Sau acestia vor cu orice pret sa o scoata inafara practicilor restaurative, doar pentru ca ei, ca oameni nu mai au nimic de restaurat!?
sâmbătă, 17 mai 2014
PROMOVARE MEDIERE
APELEAZA LA UN MEDIATOR!
- Campanie de promovare a medierii
http://m.youtube.com/watch?v=pYXyM5ulnAY
vineri, 16 mai 2014
sâmbătă, 10 mai 2014
Ghid de mediere penala. Conform noilor coduri
"Lucrarea abordează medierea penală atât din perspectivă teoretică, cât şi din perspectivă practică. La elaborarea ei s-a ţinut seama de legislaţia în vigoare de la 1 februarie 2014, care aduce îmbunătăţiri importante acestei instituţii prin reglementările din Noul Cod penal şi Noul Cod de procedură penală, respectiv prin modificările aduse Legii medierii de către Legea nr. 255/2013.
Ghidul este nu doar o expunere teoretică a practicilor restaurative, ci şi un instrument cu aplicabilitate practică. Indicarea condiţiilor de validitate a acordului de mediere penală, oferirea de exemple ale clauzelor ce pot fi inserate, respectiv de enumerarea textelor de lege aplicabile de mediatori şi profesioniştii dreptului şi prezentarea unor modele de acte încheiate de către mediatori completează caracterul practic.
Din cuprins
- medierea penală în contextul justiţiei restaurative
- aspecte de procedură privind medierea penală
- etapele procesului de mediere
- extrase din principalele acte normative incidente
- model al unui proces-verbal de închidere a procedurii de medierii
- model al unui acord de mediere
Puncte forte
- prima lucrare ce apare ulterior datei de 1 februarie 2014 când au intrat în vigoare noile Coduri penale.
- abordare din trei perspective: teoretică, practică şi procedurală, ceea ce o face un instrument util pentru facultăţile de drept şi pentru practicienii dreptului.
- pentru prima dată sunt identificate toate infracţiunile din Codul penal şi din legile speciale pentru care este posibilă medierea penală.
- o contribuţie la ceea ce se doreşte a fi cu adevărat medierea penală: o alternativă la procesul penal şi, de ce nu, o alternativă la pedeapsa închisorii."
http://www.beckshop.ro/ghid_de_mediere_penala_conform_noilor_coduri-p6531.html
LOGICA OBLIGATIVITATII sau CONSTITUTIONALITATE vs NECONSTITUTIONALITATE
"Unde-i lege, nu-i tocmeala!" si "Nemo censetur ignorare legem!" Prin urmare, nimeni nu poate invoca in apararea sa necunoasterea legii.
Deci, sa ne informam! Ca nu costa! Si apoi, daca trebuie, trebuie!
Insa... daca e neconstitutional?
Se contureaza iata, aceasta dilema, careia va trebui sa-i gasim o rezolvare.
De curand, Curtea Constitutionala a decis ca prevederile referitoare la obligativitatea cu privire la informarea despre Mediere si avantajele acesteia, precum si cele referitoare la sanctionarea neindeplinirii acestei etape, sunt neconstitutionale.
Cum a motivat Curtea decizia sa vom afla la un moment dat, insa ceea ce ma nedumereste pe mine este altceva....
Daca aceste prevederi au fost declarate neconstitutionale, atunci, pe calea exemplului, toate prevederile care sunt insotite de cerinta obligativitatii ar trebui sa urmeze aceeasi linie!
In Romania, inca de la 1865, prin legea invatamantului de la acea vreme, se instituia obligativitatea invatamantului primar. Cu toate modificarile sale (benefice ori mai putin benefice), legea invatamantului a mentinut aceasta cerinta a obligativitatii, ba mai mult, a stabilit si sanctiuni pentru parintii si/sau tutorii copiilor de varste scolare si chiar prescolare pentru nerespectarea acestei legi. Si asta, pe buna dreptate! De ce sanctiune? Pentru ca acest caracter obligatoriu vine in sprijinul cetateanului, nu ii incalca drepturi ori libertati, ci ii largeste orizontul cunoasterii! Oamenii sunt obligati sa invete, sa cunoasca, sa afle, sa se informeze, sa discearna, sa se dezvolte! Toate astea, pentru a fi capabili sa isi asume, sa aiba responsabilitati si sa nu fie pusi niciodata in situatia de a invoca necunoasterea legii!
Cu privire la obligativitatea invatamantului, cu siguranta, la un moment dat, cineva va avea indrazneala sa invoce faptul ca timpul petrecut in sistemul educational actual, din lipsa unor programe scolare adecvate si a pregatirii precare a unor cadre didactice, poate fi considerat timp irosit, ba chiar va invoca faptul ca in toata aceasta perioada a suferit inclusiv prejudicii de natura financiara (stim cu totii ca invatamantul in Romania nu mai este gratuit demult). Atunci va inainta Curtii Constitutionale o astfel de cerere, iar Curtea, prin marinimia sa, si pentru ca exista precedentul, va declara prevederile referitoare la obligativitatea invatamantului ca fiind neconstitutionale, la fel si sanctiunile aplicabile???
Neconstitutionalitatea obligativitatii invatamantului ar avea ca impact cresterea gradului de analfabetism.
Daca pana aici este clar, urmarea logica poate fi analizata in doua silogisme.
Silogismul nr. 1
Premisa nr. 1: Daca obligativitatea de informare nu este constitutionala,
Premisa nr. 2: Daca neconstitutionalitatea suspenda sanctiunile de neparticipare,
Concluzia nr. 1 : Atunci, neparticiparea la invatamantul obligatoriu este constitutionala.
Concluzia nr. 2: Prin urmare, sanctiunile cu privire la obligativitatea invatamantului trebuie anulate.
Silogismul nr. 2
Premisa nr. 1: Daca legea presupune cunoastere si cunoasterea implica obligatoriu informare,
Premisa nr. 2: Daca obligativitatea de informare este neconstitutionala,
Concluzia nr. 1 : Atunci, orice obligatie de cunoastere este neconstitutionala.
Concluzia nr. 2: Prin urmare, oricine ar putea invoca in mod constitutional necunoasterea legii.
Atunci, principiul de drept roman "Nemo censetur ignorare legem!" devine nefunctional si toata jurisprudenta trebuie reconsiderata.
Prin deductie logica, in mod particular, analfabetismul literar poate fi considerat constitutional. Tot la fel, si analfabetismul in materie de justitie, drepturi si libertati, potrivit deciziei Curtii, poate fi inteles ca o derogare de la obligatia cetateanului de a cunoaste o lege importanta, cu privire la o procedura extrajudiciara de interes public si de la un drept pe care il are orice justitiabil.
Cel putin acesta este semnalul pe care il da Curtea Constitutionala a Romaniei!
Si daca nu asa stau lucrurile, atunci inseamna ca altele sunt motivele pentru care s-a considerat ca obligatia de informare cu privire la Mediere si avantajele acesteia ca si modalitate de solutionare a conflictelor este o etapa pe care cetatenii acestei tari nu trebuie sa o parcurga!
Altminteri, fiind absolut gratuita, de ce sa fie interzisa? Cui ii aduce prejudicii obligativitatea informarii? Cui ii provoaca neajunsuri cunoasterea? Cui nu-i place ca oamenii sa fie informati?
CUI II ESTE TEAMA DE MEDIERE?
Deci, sa ne informam! Ca nu costa! Si apoi, daca trebuie, trebuie!
Insa... daca e neconstitutional?
Se contureaza iata, aceasta dilema, careia va trebui sa-i gasim o rezolvare.
De curand, Curtea Constitutionala a decis ca prevederile referitoare la obligativitatea cu privire la informarea despre Mediere si avantajele acesteia, precum si cele referitoare la sanctionarea neindeplinirii acestei etape, sunt neconstitutionale.
Cum a motivat Curtea decizia sa vom afla la un moment dat, insa ceea ce ma nedumereste pe mine este altceva....
Daca aceste prevederi au fost declarate neconstitutionale, atunci, pe calea exemplului, toate prevederile care sunt insotite de cerinta obligativitatii ar trebui sa urmeze aceeasi linie!
In Romania, inca de la 1865, prin legea invatamantului de la acea vreme, se instituia obligativitatea invatamantului primar. Cu toate modificarile sale (benefice ori mai putin benefice), legea invatamantului a mentinut aceasta cerinta a obligativitatii, ba mai mult, a stabilit si sanctiuni pentru parintii si/sau tutorii copiilor de varste scolare si chiar prescolare pentru nerespectarea acestei legi. Si asta, pe buna dreptate! De ce sanctiune? Pentru ca acest caracter obligatoriu vine in sprijinul cetateanului, nu ii incalca drepturi ori libertati, ci ii largeste orizontul cunoasterii! Oamenii sunt obligati sa invete, sa cunoasca, sa afle, sa se informeze, sa discearna, sa se dezvolte! Toate astea, pentru a fi capabili sa isi asume, sa aiba responsabilitati si sa nu fie pusi niciodata in situatia de a invoca necunoasterea legii!
Cu privire la obligativitatea invatamantului, cu siguranta, la un moment dat, cineva va avea indrazneala sa invoce faptul ca timpul petrecut in sistemul educational actual, din lipsa unor programe scolare adecvate si a pregatirii precare a unor cadre didactice, poate fi considerat timp irosit, ba chiar va invoca faptul ca in toata aceasta perioada a suferit inclusiv prejudicii de natura financiara (stim cu totii ca invatamantul in Romania nu mai este gratuit demult). Atunci va inainta Curtii Constitutionale o astfel de cerere, iar Curtea, prin marinimia sa, si pentru ca exista precedentul, va declara prevederile referitoare la obligativitatea invatamantului ca fiind neconstitutionale, la fel si sanctiunile aplicabile???
Neconstitutionalitatea obligativitatii invatamantului ar avea ca impact cresterea gradului de analfabetism.
Daca pana aici este clar, urmarea logica poate fi analizata in doua silogisme.
Silogismul nr. 1
Premisa nr. 1: Daca obligativitatea de informare nu este constitutionala,
Premisa nr. 2: Daca neconstitutionalitatea suspenda sanctiunile de neparticipare,
Concluzia nr. 1 : Atunci, neparticiparea la invatamantul obligatoriu este constitutionala.
Concluzia nr. 2: Prin urmare, sanctiunile cu privire la obligativitatea invatamantului trebuie anulate.
Premisa nr. 1: Daca legea presupune cunoastere si cunoasterea implica obligatoriu informare,
Premisa nr. 2: Daca obligativitatea de informare este neconstitutionala,
Concluzia nr. 1 : Atunci, orice obligatie de cunoastere este neconstitutionala.
Concluzia nr. 2: Prin urmare, oricine ar putea invoca in mod constitutional necunoasterea legii.
Atunci, principiul de drept roman "Nemo censetur ignorare legem!" devine nefunctional si toata jurisprudenta trebuie reconsiderata.
Cel putin acesta este semnalul pe care il da Curtea Constitutionala a Romaniei!
Si daca nu asa stau lucrurile, atunci inseamna ca altele sunt motivele pentru care s-a considerat ca obligatia de informare cu privire la Mediere si avantajele acesteia ca si modalitate de solutionare a conflictelor este o etapa pe care cetatenii acestei tari nu trebuie sa o parcurga!
Altminteri, fiind absolut gratuita, de ce sa fie interzisa? Cui ii aduce prejudicii obligativitatea informarii? Cui ii provoaca neajunsuri cunoasterea? Cui nu-i place ca oamenii sa fie informati?
CUI II ESTE TEAMA DE MEDIERE?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)