duminică, 30 iunie 2013

Despre Mediere si Mediator

Buna dimineata! 
Am tot vazut in ultima vreme cum se confunda Medierea in integralitatea ei cu Tranzactia! 
Iar aceasta confuzie se face inclusiv de catre colegi mediatori, este adevarat, proaspat absolventi ai cursurilor de formare initiala!
Este atat de dificil de inteles ce este de fapt aceasta Mediere? Si ca inainte de a se finaliza printr-un Acord al partilor, care nu este altceva decat expresia, materializata, sau nu, printr-un document, care consfinteste vointa si solutiile partilor, este, asa cum spuneam o intreaga analiza si autoanaliza a situatiei conflictuale, a starilor si simtamintelor legate de aceasta situatie! Medierea nu este si nu trebuie sa fie doar o modalitate de a se incheia un contract de prestari servicii cu mediatorul, si nici calea mai ieftina de a rupe relatii si de a pecetlui destine! Acest fapt se petrece des in alte medii, nu trebuie sa se mai intample si prin birourile confortabile ale unora dintre noi! 
Acei dintre dumneavoastra care s-au intalnit cu persoane hotarate sa isi rezolve problemele prin mediere, dar nu au ajuns la un acord final si total, sau au intalnit situatii in care partile au ajuns la o intelegere, dar nu a fost necesara incheierea intre acestea a unui acord in forma scrisa, stiu foarte bine ca medierea a insemnat pentru acei oameni o modalitate prin care ei aflau despre problema celuilalt, isi povesteau, pur si simplu, necazurile si temerile! Da! Oricat de tare ar mira pe unii dintre colegi, uneori, oamenii vin in Biroul de mediator pentru a povesti, pentru a se plange ca nu mai au solutie la problema lor, vin pentru ca au nevoie sa ii asculte cineva! Pentru ca se simt singuri! Si abandonati de societate! Cei puternici gasesc repede resurse si solutii, insa mai sunt si persoane care nu au la indemana aceste resurse, sau, desi le au, sunt pur si simplu coplesiti si nu mai intrevad solutia, sau, si mai grav, nu isi cunosc alternativele!
Mai sunt oameni care traiesc o viata intreaga blocati in propriile convingeri ca dreptatea le apartine si este numai a lor! Sunt oameni care devin rai si uzurpatori doar pentru ca asa li s-a spus ca trebuie sa fie in relatie cu ceilalti! Si traiesc intr-un permanent conflict cu semenii lor si cu ei insisi! Apoi, sunt categorii de persoane care au fost obisnuite sa li se spuna ca au dreptate, mai sunt oameni care au fost umiliti si indoctrinati, care nu sunt capabili sa intrevada ce optiuni au si ce alegeri trebuie sa faca! Pe toti acesti oameni cine sa ii asculte? Cine sa aiba timp cu ei si sa le afle nemultumirile? Am uitat oare, sau unii poate nici nu am stiut vreodata, ca prin mediere se repara, se cladesc si se consolideaza relatii, ca unii oameni reusesc prin mediere sa afle ca nu au in jurul lor numai dusmani, sau ca unii, dupa ani intregi de suferinta ajung sa se impace cu propriul destin?
Daca toate astea se pot intampla printr-o tranzactie, daca toate celelalte profesii vor avea timp si disponibilitate sa faca si altceva pentru oamenii acestia decat un alt document, atunci sunt libere s-o faca! Dar tot nu se vor transforma peste noapte in mediatori, pentru ca nu vor putea! Mediator devii in timp, ascultand oamenii, lasand oamenii sa vorbeasca si avand rabdare cu oamenii! Nu pentru ca ai dobandit o hartie care iti da dreptul asta! Mediator este cel care are timp pentru oameni, nu cel care nu are timp nici pentru el! 
Si stiti ceva, stimabilii mei colegi mediatori, mediator este cel care stie sa iubeasca oamenii inainte de a intra in povestile lor! Inainte de a pretinde ca stie tot despre oameni, inainte de a crede ca numai de el depind acesti oameni!

Povestea Medierii

Daca pe vremuri A MEDIA reprezenta o mare onoare si purta cu sine o nemaipomenita recunoastere DOAR pentru cel caruia ii era adusa spre descalcire o pricina, iata ca de ceva vreme, Medierea a devenit Fecioara Cea Plina de Daruri Nestiute dar Ravnite a profesiilor liberale!
Cum asa?!
 Povestea incepe demult! De pe vremea cand o mana de Oameni, bogati la suflet, din dorinta de a face un bine semenilor, si avand asupra lor toata priceperea expertilor in domeniu, dar si putin stransi cu usa de noile norme europene, hotarara ca a venit vremea ca tanara Fecioara sa iasa in lume! Si facura ei, cam tot ce le-a stat in putere, cu mic, cu mare, adunara ei resurse peste resurse si venira fiecare cu ceva expertize, cu ceva lobby si ajutor de la Mai Marii Divanului, pana ce incropira o amarata de zestre legislativa! Nici prea mult, sa nu zica lumea ca Fecioara era urata si proasta, dar nici prea putin, ca ar fi ramas de urma profesiilor liberale la capitolul petitori!
Eii, si pentru ca pe zi ce trecea Fecioara noastra se cocea mandra la Soarele Formarii Initiale, iar Pretendentii nu mai conteneau in a-i aduce ofrande, in fel si chip, sub forma de cotizatii anuale, sau taxe si impozite, veni si vremea ca Fata Cea Plina de Daruri Nestiute dar Ravnite sa faca alegerea! Ramanea ea, mandra si semeata si plina de virtute alaturi de Oamenii Buni care i-au dat viata si au scos-o in societatea de consum, sau mergea alaturi de miile de Pretendenti care, fermecati de Darurile Nestiute dar Ravnite renuntasera la vietile lor lipsite de framantari de dragul aventurii! Si erau acesti Pretendenti de toate natiile, si de toate rangurile, care mai de care mai aratosi si atoatecalificati, de peste mari si tari veneau la Oamenii Buni sa aduca ofrande la picioarele Fecioarei! Ba mai mult, se constituira in Cete si Asociatii de dragul Ei, isi luara reprezentanti numai unul si unul, alesi pe spranceana!
Uite asa, din gura in gura si din conferinta in conferinta se duse vestea in Targ, despre Bogatia Fecioarei! Cand, ce sa vezi! Ca in mai toate societatile de consum, exista si aici un Clan al Pavianilor cu Mantii (Papio hamadryas), care, vazand ca faima Fetei se facea tot mai mare, hotarara s-o compromita pe veci, iremediabil, in fata Pretendentilor! Iar cum mijloacele dolosive erau la acea vreme la indemana tuturor, Clanul hotari preluarea in totalitate, cu forta si in forta a tuturor Darurilor Nestiute dar Ravnite ale Fecioarei noastre!
Zis si facut! Fara a cere voie si fara a intreba, fara a avea nimic mai mult decat acordul tacit al Reprezentantilor de Cete si Asociatii, hotarara ca Fecioara sa fie tunsa si rasa, imbracata in zeghea rusinii si purtata prin Piata Centrala a Divanului din Targ, intr-un cortegiu al Pretendentilor, toti alesi dintre cei cu buza umflata!
Si uite asa, Fata noastra, Fecioara inca, fu supusa unui indelung proces de recadrare, reregulare (ups!) reregularizare si reinstitutionalizare, proces atent monitorizat de Mai Marii Divanului, evident, cei care se mai aflau in Targ la vremuri de vacanta in teritoriu / concediu!
Cat despre Pretendenti, cei care reusira sa iasa din povestea asta fara buza umflata, intelesera ca era de un real folos, atat pentru ei cat si pentru Fata, sa incerce o preluare onorabila, pe cat posibil, a vechilor Forme de organizare profesionala, cat inca nu era prea tarziu!
Cei cu buza umflata insa, pentru ca acestia se aflau in numar mare, hotarara sa modifice estetic prin tunare intensa corpul, fiinta si totala semnificatie a Fecioarei Purtatoare de Daruri Nestiute dar Ravnite, lasand la vedere doar imaginea de vampa a acesteia! Asa va lua nastere mai apoi, o noua categorie profesionala, aceea a Purtatorilor de PV!
.................................................................................................................................................................
Urmarea, pe masura derularii evenimentelor, candva, intr-o alta seara!
(Acesta se vrea a fi un pamflet, iar simpla asemanare cu situatii sau persoane din viata reala este o banala coincidenta!)